de ce nu dorm poeții

singura imagine puternica de aici, zic eu ( deci nu ma lua prea in serios ), este: \"am călcat pe un fir de iarbă crescut dintr-un deget\". are acel ceva, pe care nu ma pune sa-l definesc la ora asta.

in rest... nu m-ai impresionat prea tare.

\"era liniște în cimitir mă plimbam la braț cu frigul\"
in general e liniste in cimitir, nu trebuie sa mai specifici asta, iar plimbatul la braf cu frigul nu cred ca este cea mai reusita exprimare. as fi preferat un \'ma cacam pe mine de frig\' sincer, decat suavitatea asta a inghetarii. adica nu stiu, suna ca te-ai fi simtit bine dardaind, nu zic, se mai intampla, insa in contextul asta nu sunt sigur ca asta ai vrut sa atingi.

\"vorbeam singur și aveam întrebări nu răspundea nimeni\"
pai era liniste... era normal sa nu-ti raspunda nimeni. adica eu, deja intrat in peisaj, nu mai stau sa cer cuiva raspunsuri. ma intrebam chestii... e normal, mai ales daca vorbesc singur, zic sa lasi doar o varianta de aici.

am respirat nesatul suna iar bine... acum observam...

dar finalul... nu-mi spune mie ca de-asta nu dorm poetii. daca vrei, iti dau eu motive pentru insomniile mele de un an de zile, dar asta ar inseamna ca sunt poet sau ceva de genul asta, si de ce sa exageram ? :)

numai bine

RA

Stau și mă tot uit oare cine a pus comentariul ăsta? Să fie chiar Andrei? Prima dată la mine în pagină?...
Da, m-am convins.
Mulțam de vizită, ai punctat bine. Accept sfaturile, însă iertare mie, nu corectez nimic astă seară. Dar nici nu pot să dorm. Modestia asta din mine...

Andrei, te mai aștept.
Cu drag, DAniel.

versul cu firul de iarbă, chiar și următorul, susțin poemul.

urmatorul, adica \"fum de stele neîmpăcate verzi și ușoare\". ce e aia ? ca nu vad ce ar sustine. incerc aici o discutie obiectiva, nu fac misto.