Poezie
[muncesc din greu să îți interzic impulsurile]
1 min lectură·
Mediu
care săpau gropi în șir indian
pentru oricine și-ar fi dorit confortul singurătații
într-o imensitate oarbă
dar nu am reușit mare lucru
de când ai preferat să mă întemnițezi cu degetul pe buze
într-o copilărie unde trebuia să îți fiu din nou
invizibil și nevinovat
nimicul a preferat să se instaureze în sufletul meu ca o bucată de fier
care îmi zgâria iremediabil respirație după respirație
până când
din sângele meu nu a mai rămas decât o imensă pată
de rugină
022.697
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[muncesc din greu să îți interzic impulsurile].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14071702/muncesc-din-greu-sa-iti-interzic-impulsurileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRConfortul singurătății se pierde în imensitatea oarbă, devine disconfort și supliciu, căci solitudinea este bine s-o trăiești în camera ta personală, unde se concentrează în jurul reveriilor diurne, pe când dacă solitudinea se desfășoară într-o arie imensă, ajungi să te simți singur, izolat, iar confortul devine evanescent.
Pata de rugină se poate desfolia și vopsi în nuanțele sensurilor poeziei tale.
Pata de rugină se poate desfolia și vopsi în nuanțele sensurilor poeziei tale.
0
dar cu iertare cer voie să pun o întrebare - ce sens are strofa 2?
înteleg contextul, dar nu foarte exact sensul.
aha - titlul - instinctul.
deci lupta demon-înger din tine.
îngerul suprimă căderile, iar din zborul lui (șlefuirile acelui mărunt, umil și infinit iubitor Dumnezeu) rămâne în urma sublimării o pată de rugină.
apoi oglinda - reversul.
prima strofă pastrează dualitatea.
fără demoni nu ar fi viață, ci un șir indian.
asta mă face să mă întreb serios de care parte mă situez eu.
cu zâmbet,
(pt)
p.s.: e doar o interpretare, Daniel. fără supărare...