Poezie
[nu cred în stăpânirile mărturisite ca niște bătrâneți]
fragment din vol. Jumătatea dumnezeului femeie, Editura Vremea,2013
1 min lectură·
Mediu
degeaba
la ora ceaiului
nici măcar eu nu mă aveam
eram doar fiul tatălui meu
cel care a cioplit în lemn chipul mamei
până la iluzie
eu sunt cel care este
cel care se lasă amintit din când în când
de o moarte neutră
ilegală
așa mă alint în nopțile confesionalelor impare
da
așa mă alint de fiecare dată când aleg soluția
de unul singur
omul care nu își mai poate stăpâni mătăniile
care nu mai poate convinge prin tandrețe
niciun trup de femeie
îl văd născându-se în fiecare zi
din miezul mamei mele
ca un ceva
pe care ea
nu a fost în stare să-l definească niciodată
cu toate astea
dacă vreodată ai să mă iubești în fugă
promit solemn că îți voi rămâne
fuga ta
cea mai de preț
011.987
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[nu cred în stăpânirile mărturisite ca niște bătrâneți].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14042157/nu-cred-in-stapanirile-marturisite-ca-niste-batranetiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BMBMBodea Diana Mihaela✓Un poem minunat, pornind de la titlu care imi pare a fi cea mai frumoasa expresie a libertatii lucide. A doua jumatate a poeziei mi-a placut cel mai mult. "Fuga cea mai de pret" - un vers cu multiple semnificatii posibile, incheie generos un poem care e, finalmente, o meditatie.
0