revelația prenatalului

revelația prenatalului (I) ...1... aș fi putut rămâne acolo o veșnicie din crăpătura peretelui să-mi urmăresc clipa de răzvrătire ...2... la survolul amintirilor praful își începea dispariția simțeam umbra cum trece în fruct ...3... se tăiau copacii nimic mai profund ciupercile tinere la început de convorbire cu soarele ...31... sub un copac am văzut prima oară cum se reneagă aburul ...32... sub acel copac luasem locul frunzelor înscenându-mi reapariția . ...33... la adăpostul copacului eram mai aproape de lume ...4... la început de ceas zăpada și timpul reproșându-mi ceva ...5... simțeam clipele permutând veșnicia în somn unde să așez lumea să mă nasc ...55... nu aș fi vrut să mă nasc credeam că se dărâmă veșnicia ...555... eu și timpul nu avem dușmani comuni eu când râd de inutilitate o fac în împăcarea cu Timpul ...5 555... ar fi trebuit să ni se dea timp de vindecare mugurele n-ar trebui să se schimbe în fruct ...6... am făcut din statuile singure complicele părăsirii credeam că mi se dăruiau pașii aș fi putut ignora depărtarea ...66... probabil că n-aș putea fi un bun conducător nu m-aș îndoi niciodată de puritatea renunțărilor ...707... eu de la început eram prea bătrân aș fi vrut să învăț indiferența culorii ...701... când număram invers începea o joacă de inele și zaruri așa am avut revelația Prenatalului ...700... numai în Prenatal există o Cale Lactee a recuperărilor ...7000... dacă aș privi înapoiul inversului numărătoarea și-ar pierde sensul ...70 000... un ciclu ca acesta nu e un ciclu e ireversibilitate biologică ...700 000... nu aș mai lua-o de la capăt aș ajunge la mine ...8... spun că există partea nevăzută e ca o încercare mântuitoare ...9... am obosit la intersecția cu razele soarelui încercînd a-mi privi umbra ...99... la trecerea umbrei aveam viziunea evadării din sălbăticie de fapt asistam la înscenările corpului ...zero... dacă nu ar exista posibilitatea morții amintirile despre viață ar fi vagi ...unu... nu am nimic în comun cu întâlnirile întâmplătoare veșnicia începe în noapte ...usprezece... mileniile și transpirația istoriei m-au lasat indiferent eternitatea clipei a dat perspectivă revoltei ...o sută unsprezece... dacă nu aș ști că exist probabil că nu aș exista .....o mie o sută unsprezece… de unde vin stelele nu au fost și ele oameni ...punct de pornire... priveam circumspect ajustările corpului în Prenatal era altfel revelația prenatalului (II) ... cineva răpea rupturile spațiilor pentru ca eu să mă regăsesc în totalitatea decojirilor premature ... studiind suișurile și coborâșurile propriilor riduri căutam a mă descoperi în propria minte ... de acolo îmi tăiam brațele încheieturile eliberam organele interne pentru a rarefia dinadinsul adăpostului de carne ... ochiul poate mișca până și cele mai ascunse învelișuri ale moleculelor nu aș fi avut de ce să învăț locuirea lucrurilor ... lucrurile își au ca unic destin inventarea matematicilor ... când spațiul exterior dispare viața se dilată în Viață ... de cine să te ascunzi în afara încăperilor imaginare nu era nici o dramă că mi se refuzau pașii ... traseul asemeni marginilor golurilor mișcării marginilor golurilor lumii mișcării marginilor golurilor pozițiile clișeu locul de a nu fi ... sângeram când mi-am dat seama că pașii erau cei care mă chinuiau cel mai tare sufeream enorm așa că am înaintat renunțând la povara propriilor pași ... ceea ce refuzam conștient spațiul lipsa de cotidian acolo am înmormântat simultan mâinile timpul și celelalte lanțuri dintre mine și noi ... când m-am surprins pe furiș nu știam ce e dincolo gestul de a zgâria panoul îl salva de niște influențe ca niște oracole în mișcare ... panoul cu secvențe uriașe ca un ritual întotdeauna dincolo toate indicau decojirile vârfului până la subteran ... căutam în nisip pentru a le remarca drama mea dintr-o altă viață straturile lipsă ca un efect halucinogen niște atingeri rebele de la naștere ... m-am gândit mult cum să scriu un poem ceea ce mă uimea orizontalul niciodată altfel sufeream că nu mă pot vedea din afara propriului joc de oglinzi