Daniel Ciolea

Dacă n-are loc de tine
Pare-mi-se ori e mic
Locul cela, ori e el
Expansiv, al tău amic.

Un\' să merg, tu fată dragă
Oricum dus sunt, și pe bune
Că nu știu dacă-i dreptate
Când de mine-așa se spune.

Și așa ca încheiere
Pentru astăzi, negreșit
Vreau să spun că nenea Genu
La nemțoaice-i potrivit.

Morcoviorii, castraveții,
Cum spuneam, sunt adecvați
A-ți schimba chiar cursul vieții,
Pregătiți de-s de bărbați.

\"Să nu te culci pe o ureche\"
Spuneau demult ai noști bătrâni.
Și nici chiar azi nu-i vorba veche;
Dar preferăm să fie sâni!

Pentru tine să se roage?!
Bade, iute! Nu mai sta!
Că-și sucește iară vrerea
Și-ai să te rogi tu...de ea!

Ha! Mä bag ca musculița prin rahat și eu pe-aici. Azi n-am chef de polemici, dar totuși, două întrebări: 1. Silva dragă, oare de ce, fără să trec peste biografia ta, bănuiam că ești din București? Se mai spune “capitalistă”. 2. A combate textul dlui Gălăteanu e sinonim cu a lupta în nisipurile mișcătoare. Devii tu însuți un exemplu ce confirmă orgoliile nefondate românești de „cel mai tare din parcare”. Chiar n-ai remarcat? Concret, cât la sută din români produc acum ceva competitiv pe plan internațional, și câți sunt cei de tras în spinare?
Ideea era sa fie un popor, nu o masă de oameni cu mulți trântori și câteva albine... Tragic e că în multe cazuri problema e momentan iremediabilă. E nevoie de noua generație!

Diafilme și cu critici
S-au unit într-un clan mare
Ca să-i dea lui Teeny-o șansă:
Replică și răzbunare.

Ascult-aicea o povață:
De-ar fi ei și nenaturali
Pamela, scumpa, ne învață
Că sunt de-a dreptul ireali!

Cheile le are cineva, într-adevăr. Nu le-a luat, i-au fost date. Va trebui însă, să le încerce, până le va găsi pe cele potrivite.

Prințesa-i iute-n vorbă și se vede
Că nimeni leac de aprigă ce e, nu-i are;
Dar totuși mă înclin a crede
Că doar ne pune la-ncercare :)

I-oi mânca, cu chiu, cu vai
Dacă-i pui în blid pe masă;
Dar să știi, mie de-mi dai
Nu-mi place păpica grasă!

Pragmatici, oamenii au uitat să se uite ce aduc cu ei in casă pe tălpile pantofilor de sport, după o alergare prin parc, ori pe malul Someșului. Se uită doar când miroase ceva în casă. Mulțumesc de trecere, te mai aștept!

Orice nume ar purta
Și oriunde s-ar afla,
Femeile rămân copii
Că mereu vor jucării.

Bau! Nu vă speriați, nu am scris de mult, însă sunt \"tipul din umbră\", care veghează momentul prielnic să se bage în seamă si totuși de fiecare dată reușește să se bage doar în altceva, urât mirositor (pentru oameni).
Mie personal, mi se pare frumușică (poezia) și țin să subliniez cu litere de tipar că poezia asta a lui Lory e la fel de frumoasă ca mama ei (a lui Lory), pe care nu o cunosc, însă - cunoscând-o pe fiica ei - a mamei lui Lory - bănuiesc cum arată la chip. Cine știe, se poate ca în câțiva ani să devină o poetă renumită, căci, revenind la poezia în cauză, e reușită. Niște metafore înlănțuite destul de original, puțin forțat in primul vers, în care nu știu cine e focul din inima cui mai degrabă...și aici clar v-am trimis la recitire :p
Frumos - izvoare pe tâmple, gânduri-floare. Cu respiratul prin moarte nu sunt totalmente de acord, doar în măsura în care vrei să-i asociezi inspirația cu moartea. Puțin lacrimogenă dramatizarea până la stigmat-martiriu a poetului care plătește mai mult decât alții...știi cum e cu legea echilibrului universal; o fi strâns el în cazul ăsta mai multe păcate decât alțtii? Păcătosul...
Observ studiul tău intensiv din ultima vreme, al mitologiei ;) Și totuși ultima strofă îmi place cel mai mult; lăsând la o parte titlul, e cea mai reușită parte :-O Cred că e cea mai cristalină reflectare a aluatului de poet din ceea ce ai realizat tu aici! Scria cineva mai sus despre balast. Uneori e și el valabil, de cele mai multe ori nu pentru a diminua calitatea unui întreg, ci tocmai pentru a scoate într-un relief mai intens, punctele de greutate ale ansamblului. Vorbesc de doar trei sintagme din ultima strofă și anume \"poetul se-mbată\", \"iubește femeia\", \"foc trece-n vorbe\"; restul este balastul care tocmai amplifică senzația de generozitate a climax-urilor de expresie.
Un ps. scurt pt. Ego Ionuț - când dai un sfat cuiva, în arta literelor, de genul \"de asemenea e de evitat rime cu verbe tip [...] \", nu poți decât să cazi în penibil.
Cu drac - Daniel

Ce fetiță jucăușă
Ce cu vorbe se juca
Ce ne mângâia pe suflet
Ce vorbe de baclava!

Ce frumos, Lory...așa cum ne-ai mângâiat tu mereu pe conștiințe cu ale tale cuvinte frumoase!
Treci de la nori la soare, sfinți și sânge, moarte, nuferi, pustiu, iubire curată...un zigzag de impresii.
Dar nu te lăsa imbrăcată în soare, am mai auzit eu de unul care s-o cam pârlit în tentativa lui... :p
Incă ceva...Artemis când a murit? :=)
cu drag - Daniel :)

Dom´le Titarenco, nu stiu de ce v-as läuda mai mult decat pentru atitudinea literarä... tocmai eram pe cale sä vä mai dau \"o stelutä\" in carnetelul meu de apreciere personalä Dar cänd sä o lipesc acolo in pagina, mi-ati luat-o din mäna si ati aruncat-o pe jos, strivind-o cu piciorul. Horia Patrascu a spus niste lucruri (din punctul meu de vedere) fenomenal de adevärate. La care s-ar mai adäuga ce ne arätati dvs. acum - in gena multor romäni se ascunde capacitatea de a fi parsiv. Vä plac experimentele mentale asupra unor persoane mai putin experimentate ca dvs. in jocul nervilor? Stiti sä vä apärati (desi sincer acum chiar ca nu aveati de ce) atacänd, provocänd. Stiati cä Lory va reactiona chiar daca mocnit. si nu vä sinchisiti sä räscoliti un temperament, si asa fierbinte. Obraznica da, e adevarat, insä cineva trebuia sä tragä si apa. Ori poate v-ati refulat la supärare...ar fi o justificare.
Alaltaieri am fost \"beneficiarul\" insiruirii amintirilor unui participant direct la mineriadä. De partea cealaltä minerilor. Cutremurätor. Poarta si acum pe fatzä cicatricile bätäliilor de atunci. Un mic räzboi in care nävälitorii n-au mai venit dispre sud, ci din aceeasi tara. Orori si cruzimi pe care greu le poti intelege.
In viziunea mea, minerii care au ajuns la Bucuresti nu au avut altä vinä decät ori 1. de a fi destul de \"goi\" in toate privintele pentru a fi dusi de mänutä la asa ceva; 2. de a fi prosti destul de a se lasa amestecati cu alte \"elemente\" special aduse pentru a crea haos. (a se revedea tehnica folositä de aceiasi capi, in episodul \"Revolutia Romänä 89\") 3. de a fi innoit, victime a ceea ce sunt ei insisi si a vietii brute de care au parte.
Personal, am convingerea cä majoritatea lor si-au imaginat altfel deplasarea lor la Bucuresti, remarcänd totodata episoade ca amenintarea mecanicilor, devastarea gärilor si a magazinelor din drum, etc. Mai sunt convins cä au existat mineri care au ajuns in Piata Universitatii dar nu au impins mäcar un cetätean. La fel cum altii au fost de o bestialitate DE INCHIPUIT.
Acum, care de care parte a fost atunci, se mai poate aduc aminte? Mai bine nu...

O poezie exceptionala. Revärsarea de energie interioara provenita din arderea huilei dä nastere unor efecte secundare generoase, catalizate prin marcarea cu negru a unei pagini albe de monitor.
Idee bunä de a o asemana cu Päunescu, chiar asa se putea starni mai mai multa välvä in jurul textului; ori, mai degraba a dus la uitarea textului si la polenizarea lol autoarei si a lui Päunescu insusi.
Ce mai rämäne de väzut decät de a oferi un umär de sprijin unui suflet sensibil ce se imbraca in alb si iese din spatele statuii ciunge?!
Insist, nu mai este un copil cu sufletul calcinat, este vorba de un om matur cu poezia pärlitä de acidul comentariilor räilor de pe site!
La mai mare, Lory!

Si din nou, Mitica, apreciez si iti multumesc pentru ca apreciezi ceea ce e de apreciat in aceasta poezie.
Nu e ea cea mai reusita din volumul pe care tocmai l-am publicat ca al doilea din ciclul de trei pe care ma pregatesc sa incep sa-l scriu in toamna asta, dar e un pilon structural al conceptiei de evolutie gradata de la molcom spre aprig, de la inghetul pe care il indura pinguinii la pol, spre focul iadului, ori de la maro spre albastru. Aici ma vad nevoit sa dau o explicatie de ce maro si albastru, caci poezia care trateaza acest subiect e inca in faza de \"grunduit\". Maro cä asa e pamantul si albastru pentru ca asa e cerul. Nu era greu, dar m-am gandit ca e mai bine evitam orice interpretare prozaica si nedoritä, cum ar fi de exemplu maro de la cureaua de la pantaloni si albastru de la biletul de tramvai!
Treaba cu popa prostu se refera strict la jocul de carti pe care copiii il iubesc atat de mult, poate tocmai de aceea ca pot spune oricui \"prostu\" färä ca respectivul sa se supere. In cadrul poetic recunosc ca poate fi interpretata ca fortata notiunea, si ca atare astept ajutor, sugestii cu ce as putea schimba in strofa respectiva, pentru ca acum nu am inspiratie. Nu am pentru ca nu sunt acasa, sunt intr-un loc public si aici mä jenez sa iau pozitia care ma favorizeaza la o gandire profunda si efectivä. Asta o fac doar acasa, si atunci cand sunt singur, ori cu cainele meu.
Asadar, astept sugestii.