Fi gata suflete, acum incepe
suava viata care ne omoara,
Vom fi doar noi si cine mai pricepe
dichisul de-a lega un om de-o sfosra.
De-acum fi gata suflete, pornim
ca sa traim in noi
Odata am murit cu mine insumi
dar m-am trezit ca nu sunt mort de-ajuns
si am crezut ca ma sfarsesc prin plansu-mi,
Dar tot mereu de viata sunt impuns.
Ma violeaza viata la fiecare ceas
la
Ma simt ca pamantul,
din mine ceilalti isi trag seva,
pentru ei sunt clovnul ce-i face sa rada,
pentru mine sunt eternul romantic.
Ma simt ca un autobuz romanesc,
cu mine ceilalti trec prin
Implacabilitatea timpului
este singurul lucru care inca ma mira
pe mine, poet inutil.
Ma zbat intre afirmare si moarte subita;
Ma zbat intre eterna enigma:
\"A fi sau a nu fi\".
Curgerea
Ca un balaur jignit
as fi putut sa ma razvratesc
impotriva voastra.
As fi putut sa vars
flacara arzatoare a nimicului.
Dar mi s-a terminat nimicul.
Tot ce mai mi-a ramas
e fermitatea
Pentru cei care nu au curajul
de a se infrunta pe ei
am un sfat:
Nu va aventurati in padure iarna!
Riscati ca vantul rece
sa trezeasca in voi animalul.
Nu va aventurati in padure
Pentru cei care nu au curajul
de a infrunta amintirile
am un sfat:
Nu va aventurati in padure toamna!
Riscati ca frunzele,
imbrancite de timp,
sa va striveasca in caderea
Pentru cei care nu au curajul
de a infrunta viata
am un sfat:
Nu va aventurati in padure vara!
Riscati sa deveniti un gand
in cautarea odihnei.
Verbul a fi
v-ar putea sata in cale ca un
Pentru cei care nu au curajul
de a infrunta dragostea
am un sfat:
Nu va aventurati in padure primavara!
Riscati ca mugur proaspat inverzit
si floarea blad mirositoare
sa va
Nu de mult,
intr-o noapte cu luna plina,
am incercat sa dorm
pe oglinda argintie
a lacului cu valuri albe.
Dar razele de luna
nu m-au lasat sa dorm.
Am fost trezit de
amintirea
Ne-am nascut solitari !
Fiecare om cu groapa lui.
Iar modul in care am trait
este aratat de copacul care...
creste pe noi.
Cu cat am plans mai mult
cu atat copacul va cresta mai mult.
O
Ca bunic, ca tata si ca fiu
Va strang pe a mea rana rece
Si-am sa raman intr-un sicriu
Si vaiata mea are sa plece.
Sunt oamenii din ce in ce ma duri
Si pentru a lor viata strang
\"Nu credeam sa invat a muri vreodata\"
Si nu caredeam sa-mi vad a mea speranta moarta,
Eu, cel nascut cu neputinta de a naste,
Eu, blestemat sa port ale sfintilor moaste.
Fiind tanar eu
Si toate se re-ntorc la viata
Cand iarna rece a plecat,
In ape nu mai este ghiata
Si animalele au iarba de mancat.
Si se intorc si pasari calatoare
Ce au plecat de asta toamna
Si ies
Sunt trist si gandurile-mi dau ocol
Iar visele cu palma lor
Pe umar ma lovesc si vor
Din negre suferinti ca sa ma scol.
Sunt vise negre si sunt vise albe
Care ma-nalta si m-afunda,
Care emit
Nu dor nici clipele pierdute
Nici ranile din piept nu dor
Cum dor acele ganduri slute
Care sa lupte nu mai vor.
Atunci cand inima ta canta
Ce-nseamna-n lume-un suflet farant?
Ce-ti pasa de-o
Bine ati venit la circ!
Astazi se deschide sezonul de vanatoare
la vise.
Armele au fost pregatite,
sagetile au fost oravite.
Iar daca nu aveti nevoie de arme,
sau daca nu aveti
Imi scriu ideile pe foaie sa pot sa rad de ele-ntihna
Si in momentul de bataie sa am umila mea odihna,
Si am aflat ca decaderea sa fie rampa spre inaltul cerului,
Iar daca moarta ti-e putetea,
Ma doare inca locul de unde rup cuvantul
Si cer un ajutor care sa-mi fie-avantul,
M-am saturat de munca, nu-mi mai place prasitul,
In viata-s necesare-nceputul si sfarsitul!
Realitatea-i
Un ticait de ceas chiar acum ma scoala
Si ma gandesc la lucruri ne gandite,
M-asez la masa si mai scot o coala
Pe care-nsir cuvintele ranite.
Stilou-mi plange cu lacrimi de cerneala
Cand pun
Da, stiu...
Un copil se naste viu,
Gandul ca s-ar naste mort
Nu pot sa-l port.
Da, stiu...
Un om se naste-ntr-un sicriu,
Caci trupul sau de carne cruda
Doar inspre moarete se asuda.
Da,
