Poezie
In sicriu
1 min lectură·
Mediu
Ca bunic, ca tata si ca fiu
Va strang pe a mea rana rece
Si-am sa raman intr-un sicriu
Si vaiata mea are sa plece.
Sunt oamenii din ce in ce ma duri
Si pentru a lor viata strang intr-una,
Strang lucruri ce incap in patru sacanduri,
Strang fapte una cate una.
Si a lor viata toata incape-n patru randuri
Scrise de mana celui ce e critic,
Iar tu nu poti acum sa mai induri
Nici criticul care devine mitic.
Si ori ce-ai face, ori care ti-ar fi fapta
Pe a ta viata se depune
Nedreapta si cruda lopata
Umpluta de nisip si de genune.
Caci asta-i soarta celui ce traieste
Si-a mea-i la fel ori cat eu scriu
Si fiecare-ajunge, ori cat el se fereste,
La urma urmei tot intr-un sicriu.
074376
0
Caci asta e a lumii nestramutata lege.
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urma nu va mai ramânea.\'
Veronica Micle ar fi mândra sa stie ca si in secolul XXI i se da dreptate.