Poezie
Dati-mi un trup voi, muntilor !
1 min lectură·
Mediu
Numai pe tine te am, trecatorul meu trup slut,
Sufletu-mi bun e prea mare pentru trupu-mi de lut,
Ingenunchez in vant langa steaua cea trista
Si-ncerc devierea de pe falsa pista.
Dati-mi un trup voi, muntilor de piatra,
Din trup vreau pentru suflet sa fac vatra.
Cateodata iubesc lucruri ce nu-mi pot raspunde,
Iubirea in suflet ar vrea sa mi se-afunde,
De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini
Si-ncerc sa ma-ntorc in lumini.
Cateodata spun vorbe care nu ma cuprind,
Cateodata ororile si frica ma prind.
Tacand, imi car steaua ca pe-o povara plina de dureri,
Dainuesc in suflet adieri fara azi, fara ieri,
Dati-mi un trup voi, munti senini,
Cu el, fara pacat, sa ma plimb pe muntii de crini.
012.919
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Ciolacu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Ciolacu. “Dati-mi un trup voi, muntilor !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-ciolacu/poezie/18176/dati-mi-un-trup-voi-muntilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dati-mi un trup, voi muntilor
Dati-mi un trup, voi muntilor
Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
cãci lutul tãu slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.
Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mãrilor,
dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia
în plin!
Pãmântule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nãprasnice inimi,
prefã-te-n lãcasul furtunilor cari mã strivesc,
fii amfora eului meu îndãrãtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mãretii mei pasi
si-as apare nãvalnic si liber
cum sunt,
pãmântule sfânt.
Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mãrile
ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti,
spre cer,
sã-l cuprind,
mijlocul sã-i frâng,
sã-i sãrut sclipitoarele stele.
Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncã
bieti sori
cãlãtori
si poate-as zâmbi.
Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup.