Doamne, m-am saturat sa strig,
M-am saturat sa stau in frig,
Mi-ai luat si ultima sperante de iubire,
Cum poti s-o faci fara caire?
Cu dragoste imi esti datar,
Dar tu imi dai nor dupa
Mai aud intr-o noapte
Cum mai plange natura,
Mi-e-auzul plin de soapte
Si-asa imi e si gura.
Si cand planetii toti
Urmeaza a lor legi
Pun intrebarea: Poti
ca tu sa ma-ntelegi?
Dar cand
Mai canta viorile trist,
Mai canta un gand pesimist,
Simti florea incet cum se trece
In vibratia trista si rece.
Mai e dirijorul pe scena,
Se tine de-a baghetei trena,
Mai canta pianul; de
Mi-a obosit loiualul cal cu aripi albe
si nu mai poate ca sa ma ridice,
desi la gat i-am pus ornate salbe
el s-a oprit si-a inceput a zice:
\"Eu te-am purtat prin asta lume toata,
te-am dus
Si eu sunt om!
Si eu mor la fel ca si ceilalti:
De o lovitura puternica in cap,
Sangerand, fiind injunghiat
Sau ranit de dragoste.
Si eu sun om!
Si eu sufar ca si ceilalti,
Si eu sunt bolnav
Imi sap in inima-un mormant
Si-ngrop in el ce-mi e mai sfant,
Si lacrimi vor pe el sa cada,
Nici un strain sa nu mi-l vada.
S iata vine amintirea,
A gropii piatra o aseaza,
Pe ea o candela
Nu sunt ce par a fi,
Nu sunt ce na-si fi vrut a fi,
Nimic din ce-asi fi vrut sa fiu
Caci m-am nascut fara sa stiu.
Dar fiinca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand sau prea tarziu,
M-am
Eu sunt cel ce n-a fost nici cand,
Eu sunt cel ce nu o sa fie,
Sunt primul fulg de nea cazand
Inspre lumina si-nspre fantezie.
O frunza sunt, cazand in toamna,
Un strop de ploaie ratacit,
Din
Iubito, inchinat-am sufletul meu de sfant
altarului iubirii, credeam ca fac ce-i bine,
Am inventat un vers, o strofa, si-am inceput sa cant,
Crdeam ca moartea fuge daca te am pe tine.
M-am
Eternitatea inca ne este idealul
si faptul ca murim pe noi inca ne doare,
Nu mai putem ca sa urcam nici dealul,
Cum muntele? Cum sa gustam din soare?
Ne zbatem in putinul ce-l avem,
ne razvrati
Un gand cu un gand fac doua ganduri,
Un rand cu un rand fac doua randuri,
Un strop cu alt strop fac o ploaie
Si ploaia produce siroaie.
Siroaiele fac bobul sa creasca
Spre patima albastra
Imi place sa sorb fumul din candela uitarii
si sa-mi creez un viitor pe placul mau,
pacat ca am in mine acea forta-a ratarii
ce ma mananca cum o face-un leu.
Sa uit ma zbat, dar totusi ma
Suntem facuti cu totii in egala masura
(chiar daca da sau daca nu o recunoastem)
din dragoste la fel ca si din ura
si numai in ceilalti asta cunoastem.
Dar dragostea e buna numai daca
ucide ura,
Vorbele mele sunt soapte
Nascute din stropi de nisip,
Am dureri nascute din fapte
De cand am glas si cu chip.
Mi-e ochiul inchis si aprins
Si nu-s demn de al meu parinte,
Stiu cat doare sa
Mai cant, dar lacrima imi curge pe obraz
si cantecul e jalea mea patrunsa,
As vrea sa stau dar n-am pic de ragaz,
mi-e mintea de idei srapunsa.
Mai ploua, si nu observ ca ploaia-i lacrimi
de
