Daniel Bratu

te cred că n-am stilu`-ți
de vesel artist
dar văd că și Genu`-ți
e cam belle…trist.

pe cuneiforme
ai la scris o boală
dar și pe-alte forme
dor de CHEL-făneală

Am știut…de dinainte,
când am spus vorba cea rea.
Dar mi-am spus: decât cuminte,
mai bine intru-n… bellea.

În Bărăgan, întruna
o regulă se-ascultă:
chiar și o mătrăgună
e leac…dacă nu-i multă.

Bella-i dă lui nea Mitică
replici, Nicu-și cere “jugu`”,
cel mai mult însă-l oftică
pe “vizat”(ce-i Luchi) lugu`.


(buna epigrama postata, excelente replicile, dar nea Mitica Gen(i)uneanu, mai adaugă un \"i\" la acel sfat din \"să ști\" din versul al trei-lea, parol)

.

Ela, am ezitat mult între a-ți da sau nu un răspuns, întrucât comentariile tale conțin, majoritar, pasaje retoric-explicative și nu au legătură nici cu textul și nici cu polemica stârnită găunos, fără argumente, de Ioan Peia.

Totuși, pentru că ai indus, voit sau nu, unele impresii eronate, consider că trebuie să reflectezi asupra următoarelor păreri simple, poate greșite, ale autorului textului „nodoram huiorul, droiuri de nimban”, aici de față:
a) ai expus „fără rost”, cel puțin indiscret, în comentariu, aspectul solicitării mele de acum aproape două săptămâni, cu privire la „antologie”;
b) la fel de „fără rost” ai prezentat și fragmentul din textul tău înstelat de mine, spun „fără rost”, întrucât:
- comentariile mele anterioare, de aici, specifică și demonstrează existența variantei Cassiopeia, nu neagă valabilitatea celorlalte două (Cassiopeea sau Casiopeea), fapt clamat de mine în pustiu, văd, anterior; cel care a susținut existența unei singure variante, „Casiopeea” este chiar cel care s-a folosit în polemică de comentariile tale „fără rost” (după cum ai specificat).
- comentariul meu la textul al cărui fragment l-ai expus nu conținea absolut nici o referire la „Cassiopeea” (probabil din acest motiv nu l-ai prezentat, chiar și parțial, și aici, pentru că nu-ți era de folos argumentației); una din concluziile acelui comentariu, al cărui adevăr n-am de ce să-l contest, era că „ora” din text reprezintă un „alter ego” al autoarei, o „oglinda, construita din ape absorbante”.
- în același mod, tot fără sens în context, ai fi putut face referire aici și la alte texte care-ți aparțin, comentate și înstelate meritat-argumentat de către mine, chiar dacă au fost contestate de către alții;
c) regretele nu scuză și persistența.

Ar fi fost multe de discutat, într-adevăr, dar nu era locul aici, sub un text care, cred eu, cel puțin, ar fi meritat mai multă atenție și mai puțină expunere a sinelui de comentator sau de prezentare gradată a acțiunilor sale, voite sau nu.

Ioan Peia,
comentariul tău ultim e bun de pus la gazeta de perete a fabricilor de îngrășăminte naturale, unde se pare că ai normă întreagă, e un exemplu clar în care un om al muncii necalificate se poate exprima în mod înălțător și autocritic,
deși în ușor derapaj de alfabetizare,
pentru că ai confundat semnul exclamării („!”) cu cele două puncte („:”) cuvenite exemplificării,
evident fiind că ai vrut să scrii așa:
“Asta-i mitocănie curată, vorba cuiva: ... E tot ceea ce pot să spun, cu regretul că nu te-am lăsat în durerea ta ciobănească de citadin rasat!”

Dacă “durerea ta ciobănească” face parte din “mitocănia” dumitale așa zis “curată”,
atunci “mitocănia murdară” s-ar putea exemplifica prin „sa te aia grija” (nu singurul exemplu, desigur, altfel ți-ai face „bunul” renume de râs),

iar dacă altceva nu poți să spui, decât „vorba cuiva”, e clar că rasa papagalilor nu a fost atinsă și ea, democratic, de gripa aviară

volute ale clipelor, cuvintele se-adună aici aduse de furtuni insolite, ca din senin, diversele ipostazieri raportându-se conflictual, tocmai pentru a opri dezvoltarea gravului motiv care este perisabilitatea,
ireversibilitatea timpului, conștientizată senin și cu umor, are un areal ingenios alcătuit – tabla de șah, de aici jocuri de cuvinte și corespondențe, dezvoltare complexă,
cu permeabilitate spirituală spre un unic paleativ posibil: trăirea autentică,

Hai noroc! Bogdane și La mulți ani fericiți!

Ioan Peia(Peea),
nu e vorba de regula dumitale de trei pur și simplu și nici de vreo regulă a Academiei, poate doar daca se cheamă Academia de grajd vopsit PEIA (sau PEEA, poftim). Așa cum Andromeda este Andromeda, Auriga este Vizitiul, Aries este Berbecul, Triangulus e Triunghiul, Hydra este Hidra, Virgo este Fecioara și Cassiopeia are dreptul să fie Cassiopeia, chiar dacă mătăluță nu ești de acord,

degeaba mai insiști, fixist, ai căzut de „fazan” și îți este spaimă să recunoști, bărbătește, preferi să faci salturi ca de primată primadonă, cu scufie de măscărici regesc,

se pare că nu obsesiile îți lipsesc, ci multe altele,
când scrii parcă cotcodăcește un țap sau rage o căprioară, iar umorul are față acneică, de adolescent frustrat și bubuieli de grohotiș fără circumvoluțiuni
(„sa te aia grija” – aici ai înghițit în sec un cuvânt,
așa cum ți-a scăpat și din titlul comentariului o literă – „h” – cred, de la horcăială și ochi dați peste cap,
sau poate „chiar” așa se scrie - „ciar” pe la academiile matale de căruță absolvită cu Hăis, Cia – sau Ceea, argument de necontestat),

cât despre grijă, din câte se pare, te afli în subsolul textului meu (desigur că vei contesta furibund și asta), un text nerecomandat celor nemuritori de drum lung


Ela,
se pare că despre depășirea anumitor reguli de colegialitate și amiciție avem viziuni diferite,

felul tău de a interveni în polemica declanșată de Ioan Peia, lângă care îți alături comentariul și acum, demonstrează ce înseamnă acele concepte pentru tine, iar în aceste condiții ar fi trebuit să știi că în nici un caz nu m-ar fi putut preocupa vreun exemplar din Antologiile deținute de tine,

tot în virtutea acelor reguli, înainte de a posta comentariul, ai fi putut măcar să verifici dacă pe lângă ce știai tu de la cinci ani (că acea constelație se numește Cassiopeea) au apărut unele modificări, adăugiri, variante,
pentru că uite, atât eu, cât și cel care chiar a făcut apel la varianta ta ca la o cană de apă în deșert, știam altfel și amândoi putem justifica (fiecare cu “academia” lui),

iar dacă dacă “umerii tăi sunt prea mici și prea albi”,
ai mei sunt destul de largi și gata pregătiți pentru încă o lovitură de pumnal,

Daniel

domnule “deșteptăciune cu semnul minus…”,
încă nu vrei să înțelegi că nu eu am contestat existența variantei Casiopeea, ci dumneatale, paradoxal, ai abordat varianta Cassiopeia, expusă de mine, ca pe o dovadă de “obscuritate pedantă”, grăbindu-te “voinicește” (așa cum am specificat anterior) și greșind flagrant (demonstrat tot anterior) și de neuitat,
oricât ai încerca să te ascunzi acum, ba pe după umerii Elei, ba în brațele lui Nichita,

care Nichita, dacă ar fi rămas pe lumea asta, ar fi priceput mintenaș textul meu și nu s-ar fi ajuns să discutăm despre Cassiopeia sau Casiopeea,

care Nichita, dacă nu s-ar fi înălțat, înger tremurând cerurile, oricum ar fi trait foarte supărat, găsind toate locurile lui de-acum ocupate in permanență de persoana domniei tale,

care Nichita, dacă și-ar fi lăsat privirile grele peste apucăturile unor urmași de-ai săi, ar fi scris trist, iarăși, în continuare, în aceeași elegie (a 10-a):

“Mor de-o rană ce n-a încăput
în trupul meu apt pentru răni
cheltuite-n cuvinte, dând vamă de raze
la vămi…”

erata: \"e numai\" = \"sunt numai\"

scuze, tag la mal</b>

Ela, mulțumesc,

mai ales in numele celor care nu cunoșteau povestea „Cassiopeei”, frumos ai descris aici drama „zeiței”, cu mult talent de povestitoare a ceea „ce spun unii” („alții” au alte variante, de exemplu cum că Andromeda ar fi fost comparată de către Cassiopeia cu Hera, iar monstrul în cauză se numea Calibos, sunt variante și variante) ,
care „unii” sigur nu sunt preocupați de constelații, pentru că dacă ar fi fost, i-ar fi spus Cassiopeia,
vorba cuiva cu aproximativ același nume: „de gasit, simplu, pe google”:
Cassiopeia este constelatia circumpolara vizibila in emisfera nordica tot anul. Are forma literei W, steaua principala fiind Schedir. Denumirea constelatiei are origini grecesti, provenind de la regina Etiopiei. O informatie putin cunoscuta este ca in 1572 Tycho Brache a descoperit o nova in constelatia Cassiopeia. - v. http://www.astronomy.ro//index.php? did=700&content_chunk=20012005&type=400

am înțeles de ce îți place „Cassiopeea”, știam, de fapt,
însă conform demonstrației tale, e curioasă transformarea constelației, cumva împotriva naturii mitologice, în ocrotitoare a acelui monstru, numit, după cum ți-au spus „unii”, parcă , C.pheius

Ioan, mulțumesc, ai reușit patru comentarii în unul, felicitări, ești marele câștigător al premiului picătura chinezească de nimic, dar
confuzia e mama prostiei, iar omisiunea verișoară bună și cu minciuna, așa se întâmplă să:
- confunzi limbajul textului meu cu „limba spargă”;
- presupui că textul meu e „experiment”, dar să contești asta în aceeași frază, acuzându-ma;
- îl incluzi în ecuație pe Șerban Foarță, în admirativ absolut, ca apoi să consideri jocurile de cuvinte, în general, drept „jalnice înșiruiri”, care îți fac „zdronca-zdronca” prin capișon și atât;
- te lauzi cu „neputința funciară de a pricepe”, declarându-ți „neputința public”, dar să nu „îți poți mărturisi aplecarea snoabă” (cu „mărturisirea aplecarii”, aici cred ca e buba, deci te apleci, dar nu vrei să îți și mărturisești, e o problemă a inconștientului, cred - uite e Ela aici, poate te vindecă);
- mă acuzi de „obscurități pedante”, pe motiv ca n-ar exista Cassiopeia, ci Cassiopeea și să aduci ca argument comentariul „exhaustiv”(epitet - măsură a suficienței tale, nu numai clamată public, dar și dovedită suficient acum, „exhaustivă” e numai prostia și orgoliul de slugoi decrepit, subiectul în cauză nefiind epuizat acolo) convenabil al altcuiva, în care nici varianta ta nu există, ci alta, a treia, Cassiopeea;
- confunzi dexonline.ro cu google;
- ai orgoliul urduros al clamării limitelor tale drept limite de univers, deși n-ai habar să interpretezi un simplu sonet (pe care îl confunzi cu o „baladă”, la care vrei sa-i faci rau:);
- vorbești de „ciobani” și „purtători de bâtă”, „bădărănia aglutinată și bolovănoasă”, „act imund de vidanjare publică”, tocmai tu, după atâtea și atâtea antecedente, ca și cum ți-ai face reclamă mascată sub textul meu...

Pe lângă Cassiopeia știută de www.astronomy.ro, prezentată în răspunsul anterior, uite încă două (dacă mai vrei, spune și ți se va da):
http://www.olimpiade.ro/data/2004_Astronomie_Nationala_Subiecte__0.pdf
http://www.astroclubul.org/astroclub/publicatii/toamna.pdf

așa că, totuși, „să nu uiți niciodată ...”, CASSIOPEIA
și \"atât\"ica macar

P.S. Cât despre poezie, uite, dacă vrei, te învăț despre ce e vorba acolo și apoi poți să o iei
(preferabil pe un portativ) și să o transformi în cântecel, bun de „zis” pe la nunțile și lansările de carte la care ești invitat cu ghitara


Nicule-Bogdanule-Bodoganelule, multumesc,
văd ca ai talent, gângurești binișor, iar după un curs intensiv, la replica următoare, îți promit un loc în șindirul de fruncetă al plicuticilor seramici,

La mulți ani! om bun, și adună-ți-se bucurii și fete faine în clop

Ioan, mulțumesc întreit pentru distinsele dumitale încercari de mare iscusință, ceea ce afluindu-se comentariile deștepte ale tale o dată cu puhoaiele-ți de admiratori și oare, textului meu ii este așa de bine cum nici nu gândești,

dar nu trebuia sa vii aici, grabit sa faci iar rău la “baladă”

și pentru că nu ai simțit și nici nu vrei să afli despre text, în general sau despre “clepitare, parsone, micară, vitrovar, dalbene, bacanude, viris, lumodină etc.” și te porți ca un “minosur scofârlici”, nu îți pot spune decât că:

- te grăbiși mai dihai ca urâta și/sau proasta satului la măritat sau n-ai fost iarăși în putirință de mai mult pentru că, încearcă să ții minte, constelația e Cassiopeia (atât în latină cât și în română - pură și simplă … întâmplare de maximă coincidență fortunată “ezistența” particulei paradigmatice “peia” în interiorul ei), nu neapărat “Casiopeea”, ca la căminul “culturist” de sub malu`, unde se învață (greu dar sigur, observ) “obscuritățile pedante”, altcineva in locul tău ar fi avut măcar atâta decență, să-și verifice “imprimeul” vag cerebral,

- mai “ierea” un pic și procedai precum cel care, având o pornire de maximă umflătură de mușchi zisă gâlmă, fără jenă față de căile lactee, ar fi redenumit constelația Cassiopeia “Cassius Cleia” și și-ar fi scris-o mare pe frunte, vizibil, cu o cretă cât mazărea,

greu ai băgat de “zeamă” că, totuși, nu ți se “cuvine demnitatea”,

și asta în timp ce te preocupa repetat a doua oară dublu grija, ca pe unul neplecat la drum lung, față de \"eforturile mele\" și deveneai un picuț parcimonios în autocaracterizare, cu gândul la ce se întâmplă pe sub iorgane fără spălătură de camere web,

și revin, poate reușești să nu uiți, CASSIOPEIA

\"aceeași pași\" = \"aceiași pași\"

Ioan, mulțumesc “again”, dar dacă “regretele te chinuiesc”, nu văd de ce-ai fost nevoit să revii în aceeași pași de tango, poate ca incerci și un pic de salsa, așa, pentru încântarea publicului și pentru propria dumitale relaxare,

iar … “lucrul răspicat” pe care l-ai dezvăluit, strigând din rărunchi și “din capul locului”, oferă dovada unei neașteptate și insurmontabile limitări de percepție, specifice unui client intrat greșit pe o ușă străină, cu spatele, cu mers nesigur și șapca pusă invers, în căutare băcănească de “marafeturi”,

iar … dacă pentru tine există un singur poet, n-am nimic împotrivă, felicitări și liniștea fie cu tine, nu am în gând să îi iau locul (și desigur, nici ție),

iar … părerile despre “limba spargă” le-ai fi putut expune frumușel nu aici, fără treabă și fără rost, ci în mod direct Ninei Cassian (am înțeles că a dat o fugă prin București zilele astea, cu un charter Cassiopeia - Budapesta),

iar … despre “neputința funciară” de care dai dovadă mândru nevoie mare și chiar șfară în țară (a da de veste – nu e în limba spargă, ți-am înțeles sensibilitatea) în mod injectat – zornăitor, părerea mea e că nu constituie motiv de așa laudă, ba dimpotrivă, oricât de mult ai “lungi-o” sau nu,

iar … n-ai înțeles despre ce tendon logic era vorba, observ că nici alte coduri nu vrei, și nu(spațiu)că nu ți-ar fi lipsit,

iar … citirea unui text sau scrierea unui comentariu în mod normal nu ar trebui să îți pună în pericol călcâiul,

iar … regulile geometriei în spațiu nu se pot înțelege știind doar regulile geometriei din plan (sau nici macar pe acelea), asa ca geaba demonstrații,

iar … “altcum” “eforturile” mele de a te lămuri despre ce e vorba în textul incriminat s-or duce pe indiile (cu indienii piei roșii și ramayenele) de lângă pustii, așa că, ibidem, “nema chichirez” de-aici încolo,

iar … așa, în general, desssspre clopoței (carele “clinchetesc” de mama – focului) comentariul tău aduce un pic cu un pasaj (nu Bucur Obor) celebru: “hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca... Stii, m-a zdrunținat!... Si clopoțeii...”

iar… “ba rea din holde piară…”

Ela, multumesc,
interesant si “jocul” tau (oarecum) versificat, ai observat bine condensarea, imaginea de basm, ceea ce unora le-a fost imposibil, si da, povestea este doar sugerata, nu dezvaluita, cuvintele acelea aparent ciudate intra si ele in vartejul metaforei,
insa
nu exista cuvinte initiale, ci doar corespondente, sonetul a fost gandit in cuvintele din text,
asa ca nu e nevoie, merci,
toti mai avem de invatat,

dedal66

Dana, multumesc,
mi-ai luminat frumos textul, si cu imaginea, si cu acest comentariu, in care tu dezvolti o alta poveste, de pe aceeasi lume (care pentru unii e nu numai paralela, ci si perfect egala),
cu farmecul poetului - prozator si sensibilitati de “zedina” ai reusit retranspunerea acelei atmosfere din versuri, fara “traduceri” de cuvinte, inutile tie, pentru ca e clar, la noi nu e nevoie de “momente astrale” ale coincidentelor de stari si poezie, ele exista,

Ioan, multumesc,
dar:
1. Nu are nici o legatura textul meu cu “limba sparga” a Ninei Cassian, asa cum n-au nici versurile scrise de tine (inclusiv cele de aici) cu parodia lui Toparceanu “Cainele ovreiului” (sigur ca stii de unde si pana unde Toparceanu si ce cauta dumnealui in context, in aceasta ne-comparatie). Este cu totul altceva. Ma surprinde faptul ca un comentator atat de pe val, abil ca tine, nu a observat.
2. Nu stiu cum se intampla, dar la orice incercare a mea de a scrie diferit versurile, cuvintele, cineva care a absolvit cursuri de citire rapida isi aduce aminte imediat ca a citit aceste “Poeme in limba sparga” , reusind sa si exemplifice aceasta in cateva de neuitat versuri, chiar daca ele au un spate un pic mai cocosat decat coaja nucilor, atunci cand se incearca lipirea lor de peretele textului comentat (v. comentariile de la “Sete-ma”, scris de acelasi onorat de trecerea ta pe aici autor).
3. Ultima parte a comentariului tau (care e si prima, dealtfel) imi trezeste oarece simpatii elective, deoarece:
- am “patit” o ruptura de tendon achilean acum cateva zile, la fotbal;
- “tendonul” logicii tale sufera si el, in comentariul postat aici, cam acelasi accident (vorbesti de textul meu ca de un “experiment” – desi eu nu am scris, spus sau gandit asa ceva, si asta dupa ce l-ai “confundat” si acuzat pe motiv de \"limba sparga\")
- teama ta, cea pe care o banuiesc drept principal motiv al trecerii tale pe aici, neconfirmata in comentariile pre si post cedente, ca cineva “nu știe și ia drept original experimentul” , uite ca si mie imi aduce aminte de ce “zicea” un cunoscut povestitor, mai demult si el, intr-un text cu subiectul na câlî.
4. Cu aceeasi simpatie, “fara suparare”, cred ca ar trebui sa mai citesti inca o data textul inscris in pagina.
(o cheie: sa stii ca “huiorul” este cuptorul in care se pregateste mancarea șevalardului; ce e șevalardul? calardul nudizilor … simplu; in rest, ce sa mai zic, “doar clisee”, “nu-i așa?”, că doar “și calarzii se împușcă”).

Gabi, multumesc,
comentariul tau mi-a fost prilej de mai mare supriza-surpriza decat ma asteptam sa ma surprinda,
pentru ca de “demult, de tare demult”, pasii cuvintelor tale nu mi-au mai dat semn prin pagina,
bucurandu-ma bucuria ta, asa cum si Bucur…ei, nu, Bucur nu s-a bucurat, ca lui nu ii plac povestile :)
(si mie imi place de cici, șșșt, sa nu mai spui, nici o vorșată, te rog)
pufet la pufet :)

Alina, multumesc,
dar eu cred ca Nina Cassian s-ar bucura mai mult, de acolo, din Cassiopeia, de unde a ajuns pe norodurme plutitoare, vazand comentariile, nu citind umilul meu text, care e foarte muzical de altfel si usor de citit/recitat (pe bune si pe auzite), multumesc inca o data, pentru invitatie, desigur, dar poate imi permiti, cu aceeasi ocazie, si citirea unui text de-al tau in maori :)

Ela, Dana, multumesc, raspund tarziu, plecarea toamnei rasucind cuvintele ca frunze prin mine, rezonantele ei sunt crengi in imbratisare de lumi infinite, departe,

admiratie voua,
nu exercitiu

Anca, multumesc,
textul e refacut in foarte mica parte, el si-a pastrat cam aceleasi coordonate (am modificat un pic titlul si am mai adaugat un vers, acel calambur - tita love nicu - dupa o idee a lui Sorin). Eu obisnuiesc sa revizuiesc textele, cel putin din punct de vedere \"tehnic\", dupa indicatiile unora sau dupa impresiile mele de alt moment, am revizuit si de 14 ori o poezie. Nu am mai repostat, in schimb, decat inca una, in afara de asta, pe site, si aceea tot cu o ocazie speciala.

Eu iti multumesc, pentru poezia ta si a gestului tau de acum... Multumesc