Nici nu...

’’Nevoia disperată’’ de ființa iubită ar fi bine să o înlocuiești cu extazul având miez de plenitudine și beatitudine, căci disperarea nu e bună nici în viață și nici în iubire, un îndrăgostit complet uită de lume și idolatrizează și fetișizează iubita.

În opinia mea, versurile ar trebui citite în alta cheie, în alt(e) plan(uri), cu luarea în calcul a notei ironice sau autoironice. Altfel, vai de text, desigur...

în catifea. curge firesc și curge continuu:
„reține că-i mai mult decât firesc
să mi te văd întruna, mai frumoasă.
Și când te văd, mă știi, nici nu gândesc…”

aceasta-i starea pe care o ai la un moment dat, când e vorba de iubire. bine, momentul ăla dat poate fi și-o prelungire de câțiva ani, depinde cât de fin e firul :)
îmi place poezia. felicit din inimă autorul!
gânduri bune!

am încercat să merg pe sonetul petrarchian în alt sens, mai aproape de rondel, circular și ludic - melancolicul, romantismul se pare că îmi estompează intențiile "distructive" - frumos comentariu, Dorina, mulțumesc și iertare pentru răspunsul tardiv