Ex plici

Mă trezisem cu gândul la \"adormi toamnei\" și vin să las semn implicit sau explicit fiindcă aici: \"dacă aripi nu mai umezesc, la pleoape, nici bătaia cănilor de lut, obraze (de kamikaze nu mă ating, era bambola undeva, aici e \"bășică\"), mă tem că nu mai știu să explic ce văd - \"Explici temeri, se aude numai ușa cum, trântită, ia din aer o bucată și-mproșcând în jur albastrul. Aici mă revolt și trec mai departe, am sentimentul că nu recunosc autorul, sau poate e doar un chip al său pe care, zău, nu mi-l pot ex-plicita deloc.
Descoperim fațete ale unui diamant, pe alocuri mai șlefuim fiindcă ori e prea strălucitor, ori e încă tewribil de impur. Promit să nu fiu eu bijutierul, cel mult femeia care atinge pandantivul printre lanțurile de cuvinte.
Ies acum, fără prea multe explicații, mută, limba îmi ține gajul fiindcă vin muștele cu trompetele lor la sfârșit și, așa ca mierea cum sunt, mă tem că prea s-or lipi.

Daniel, am avut o surpriză. Să nu ți-o explic prea mult, se înțelege de la sine.

Ela

desi pare impropriu sa nu te legi de subiectivitatea cu care privesti un autor atunci cand ii citesti textele, eu fac efort si sa iau cuvintele acestea drept incercari ale unor forme de exprimare de tip experiment, fara sa-mi pun foarte multe intrebari referitoare la adevaratele motive pe care le ai tu, autor, daniel, acum, sa iti etalezi un punct de vedere, aici. desigur, privelistea nu e tocmai incantatoare si din aceasta cauza iti vine sa te intrebi CE te determina acum pe tine sa alegi o astfel de tehnica de reprezentare. insa mai presus de aceste detalii, privind textul asa cum ai considerat tu ca trebuie sa fie, mie nu-mi dispalce. e un mod original al unor elemente dispuse, in alt fel de fel, cat sa trezeasca in mintea lectorului acelasi sentiment de amar si risipa, cata inversunare aduna un sentiment pustiit.
intotdeauna ma uimesti cand te descopar altfel, voi aprecia intotdeauna efortul tau de a te cauta chiar si prin alte lumi..

Linea

Ela, Dana, multumesc,
textul e altfel decat mine, se intelege, e si ca mine, dar (auto?)parodie mai mult, limbajul e explicit numai prin ligamentari, un experiment, incluzand sondarea posibilelor tendinte literare (fara varsta, de la „cas la barba sura”) dupa aparitia noii facilitati in site (si nu numai in site), tendinte in care oricine e in pericol sa se cuprinda, atat ca cititor cat si ca autor,
„albastrul”, seninul, e improscat cu verdele insectelor zdrobite de plici, pliciul (de incadrare) actionand insa ca un clei pentru reclama, pentru afis,
„basica kamikaze”, vezica, fantana arteziana, pompa de refulari ale abjectului, in contradictie cu simplitatea („canile de lut”) si sensibilitatea („aripile pleoapelor”),
„trompete de lipici”, cu doua semnificatii, convergente, in final, e izbitura pliciului care atrage atentia, gen trompeta, e si organul suctiunii cerebrale, trompa, directionand si transformand materia cenusie inspre acelasi suvoi (al vezicii),
„arand limbaje” – referinta la castigarea pe nedrept a unui teren de influenta, subcultural si acela,

imi cer scuze pentru „ex-plici-tari”, chiar si asa, partiale, cum sunt, promit ca asa text sau comentariu nicicand sa nu mai fac…

desi uite, acel cuminte „adormi” a adormit posibilii cititori inainte de a-i deschide pagina,
textul asta nu, chiar daca si injurat, se pare ca va fi si citit, ceea ce-i si ne conteaza, pe aici, de fapt

limbajul explicit sta-n \"boasa\" sau in \"harta polii\"? spune, dom\'le pe fata ca sa se rupa ex-(plici)ul in doua daca tot l-ai incadrat aici. un \"anal tour\" studiat pe branci iti poate asigura absolvirea unei facultati de iaurt.

Corina, multumesc,
mirarea ta o inteleg, vazand ce scrii, ce comentezi, esti generatia grabita, cu hainele imbracate invers, fugi cat metrica picioarelor in maneci si vine cuprinse permite, originala pana in maduva scursa pe foi de secole a oaselor, uitand ce n-a stiut si nu va afla vreodata, cu ochii alunecosi suprafetelor sangerii de bube mai dulci decat fructele toamnei, lesinand in real chiar si la un fir de sange curgand langa-o floare de colt,
ligamente mai sunt chiar destule, dar membr(an)ele umbla prin creiere moi, odata cu vantul, o data, ehei,
„pe fata” nici un „dom`le” curaj n-ar avea sa iti potoleasca de cunoastere setea asa, rupandu-si ex-pliciu`-n supliciu, poate doar gordin si miron, dupa cum singura ne dezvaluisi, printre corturi invizibile intre 2 sau trei sau cate cati vrei mai?
cat despre „anal tour”, vorba ceea, mi-a trecut vremea unor cunoasteri asa de adancite, precum tie folositoare iti pare ca ti-s de frumos, intru „propasirea pe inaltele culmi” ale iaurtului, laptelui sau chiar obrazului gros

P.S.
in boasa
e-o moasa
in gusa-o capusa
la tine, ciudat ca-
`s `n-aceeasi tureatca

jejun?