Daniel Aurelian Rădulescu

Uitați pe-o Terra-n deplasare -Fără de mame și copii, ”Click” zi și noapte-n căutare Sătui de trai de zi cu zi, Din funduri de tărâm de suflet În adânc străfund, în gând de vis- Ne alergăm

Oh, națiune, îmi plâng sfârșit de voi! Chiar așa rău cu toții am ajuns, Ca toți -nenorociți, lichele, proștii, boi- Să ne conducă-n mâine... popor neajuns? Ce e cu neamul, zis demult, al

... sunt un dezorientat, din fericire, de atâtea gânduri fără limită; pot plana nevăzutul, ce-l ador ca pe orice nu ai, când nu mai există niciun întâmplat, un fel de împuternicire, de nu știu

Aveți prieteni cu adevărat? Ați stat s-analizați prezentul? Verificați întâi de-ați ”up datat” pe cel ce încă - nu de ieri - este absentul!? Trăiți convinși că e la fel, că din copil, copil

De viță grizonată, lai jinduind monarhic O masca-n sânge vânăt, un iluzionistic; Opinca prin pervers ajunsă un autarhic Cu simț de colectură, e călău cu simț artistic! Producător de snoave,

Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate; Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate? Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți... conștiință?... Cum nu-i și fier, din plăsmuiri

Se petrece coviltirul bej spre maroniu Cu laiul Petre cățărat pe-o capră Tras de-un căluț stelat, un bidiviu Și gerul strigă ”Cărămiiizi!!!”... de crapă. E de departe, oricum pentr-o căruță Și

În iarna ”81 în... Latina se numea În lagăr de fugiți ”profughi stranieri” stăteam Cehi, albanezi și ruși, maghiari , poloni eram Blestemuri de popoare... cu comunistă stea Nu cunoșteam nici

Vi s-a-ntâmplat să plângeți după vechi; Să nu iubiți răceala noului, dorind străvechi? Priviți, cu jind, fotografii alb, negre, gri? Vă-ntoarceți frica-n locuri unde-ați retrăi? Repudiați

... mă cheamă EU și-s provenit din mai puțin de-atom, de gaz, când nici de gând încă n-am fost, aproape dintr-un vid lipsit de-orice, nici cel puțin nucleu... îs din milioane de priviri, din

... mă nasc nud, orb aproape și doar plâng, plâng, plâng, parcă știu dinainte, fără nimic să știu, că mă frâng, frâng epopeea, ce-o încep să mă spun lumii cine sunt, sunt și n-am minte deloc, nu

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine Și nu-nțeleg de ce mă amăgești; Ți-am cerut doar un pic din clipele infime Ce poți să-mprăștii din surplus ce risipești. Mi-ai spus că nu mai eu sunt,

Nu-i materie viața, este pură energie... Nașterea-i e amnar, vâlvătaia-i făclie. Începutu-i fragil, întețitu-i cu suflul, Roșu-i este sclipirea, rug îi e începutul. Vântul nu o doboară, îi dă

... un labirint de nesfârșite pliuri curbe-n ascuțișuri, tăind din florile de pânza-n impregnări înzămislite de somn, trezit visându-și iele, pitite printre ascunzișuri, cu palpu’

Putem juca teatru, o viață Fără de școală de-actorie ? Suntem cu toți, artiști, paiață Și rol jucăm, și datorie? Avem fațete neștiute, Purtăm, toți, măștile de bal ? Doar îndrugăm, vrute,

Ce păcat că mă trag, azi, din țara rușinii Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut... Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii Drept tărâm... Ce credeam fericit început! Și-a mânjit

Se duce primăvară, Se mor flori, S-a dus fanfară... Trec sărbători. Se duc din zile, S-au dus părinți, Se mor zambile... Se pierd minți. Se duce gust, Se pierd amici, Se

Sunt mic, pueril mi-au avânt și m-arunc să alunec, Mângâi iarăși cu mâna miros de parchet lustruit, Sau pititea mă joc la podeț până totu-i întunec Și colind dimineți până-n seară de vară, sunt ud

Câtă valoare am cunoscut, Câtă cinste, cultură Și cât de patriot și eu am fost, Mai sunt... Pe timpul când n-a fost numai avut, Nu se vorbea-n doi bobi pe arătură, Biserica nu era doar zi de

... aștept, iresponsabil, mâine, o nebunie în neștiut -de parc-aș fi un câine doar, lătrătorul mut- neștiind despre cuvinte, gol cap se năpustind, naivitând cuminte în trecerea fugară, ce-ai

... la om protejează exclusivitatea creierului, acoperă individualitatea chipului, în avantajul egalității și ascunde timid... dimensiunea sexului. 06.08.2012

Știi ce-nseamnă când timpul îți bate la poartă Fără aviz de primire că... viața e moartă ? Și condus în neant la sfârșitul de ață, Nu ai forță să ceri, ... prelungire de viață ? Niciodat’

... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce, să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată, n-am

Îl văd ades pe Caragiale Știu de mult că e absent Chiar de nu-s din zahanale... ”Neicusorul” e prezent. Unde trec, e un Gagamiță Polițai numărând steaguri Bilețel îi tot ”coniță”