Poezie
Pat...
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
2 min lectură·
Mediu
... un labirint de nesfârșite pliuri curbe-n ascuțișuri,
tăind din florile de pânza-n impregnări înzămislite
de somn, trezit visându-și iele, pitite printre ascunzișuri,
cu palpu’ înfiorând... este cearceaful, zilei, nopții nesfârșite...
... și fără niciun gând, din gândurile puse-n amurg blând,
răsar două movile, voluptos cum fumul de tavernă
întortochiat de-un timp întunecat, fumat bolând,
părăsit din respir, plecat în zori... din puful fin de pernă.
... tronează în colțuri răsfirate strâmb, fără vreo geometrie,
o boare de duvet cutat, își străduind intim purced
să urce florile, la fel buchet, frunziș de iz de iasomie,
spre locul cald, răcit lăsat acum... de părăsitul pled.
... un ieșit diafan, de tafta roză lucitoare, sau mătase,
se urcă în aer, pur de-acum, c-un mix de olfactive,
cu dulce și subtil deopotrivă în unde vaporoase
și-un fir de păr prelung răscolă... instincte primitive.
... în tuburi de lumină se tot revarsă, varsă raze,
ce lasă să plutească ciudate, infime translucide,
dinspre fereastra largă, printre reflexii de topaze
se mângâind natura de corpurile duse... locuri vide.
,
... o undă mișcă alene din faldul voal de o perdea
și parcă un freamăt scurt, himeric, apare dintr-odat’
din corpuri fremătând suspine, murmure ce ar cădea
din razele adulând zefiric, din fiorul, castul, nepătatul... pat.
10.08.2012
00855
0