Poezie

Sunt...

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·29 noiembrie 2014

Mediu

... mă cheamă EU

și-s provenit din mai puțin de-atom, de gaz,

când nici de gând încă n-am fost,

aproape dintr-un vid

lipsit de-orice, nici cel puțin nucleu...

îs din milioane de priviri, din coate pe-un pervaz,

un disipat, amestec canibalic de pământ anost,

unit în frunze, flori și vietăți sacrificate... un individ...

... sunt, cosmosul în sine, încă neînceput,

o plămădeală de pe-o roată de olar,

crescut din propriile palme într-o carnală argilă

cu golul larg deschis deasupra, să primesc ce curge,

tot din jur, din neștiut, știut...

și-așa, puțin, mă umplu -nici pe mine nu mă aflu, abecedar-

deja mă prăvălind încă bucată, într-o sub-movilă,

tot mai fărâmițat, ca bobul de-o clepsidră, un nisip ce fuge...

... pe-o plajă fără de sfârșit, amestecat infim; un fir de-al meu ce-așteaptă un sărut

... și-o fi vreun rând, unde să prind vreodată-alt început?!?

04.11.2013

001.024

Daniel Aurelian Rădulescu. “Sunt....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14060749/sunt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.