Daniel Aurelian Rădulescu

Bărbat m-am redescoperit așa târziu, acum, Că n-aveam nicio zi, nu mi se dedicase Și-a trecut atât timp, m-am tot uzat pe drum Să aflu într-un târziu, că-s parte dintre... oase?! N-aveam nicio

Mă apropii iar timid, vertiginos, de soare, Ca un bolid pe pista la Nascar, în șablon Într-un complot mecanic cu Sirius, Orion… La rându-ne pe-o boltă de-alți ochi de admiratoare. Parcă aș fi

Am pus mâna streșină la ochi...de-o palmă să nu mă plouă... prezentul. Oricum sunt suflet plouat pe vârful de deal de la Doftana... În spate am zidurile hâde, gălbui de humă, strâmbe,

De ce se scrie într-una istoria în fals, N-ajunge oare sângele vărsat ? Ne închipuim că viața-i tot un vals, Am și uitat, că dansul pe cadavre e-un păcat ?! Și cine-o scrie, nu știm. Nu

Am cheia pentru nemurire -cea la care visez des- și-aveam etern împotrivire de logică... că n-avea sens?!? Brusc, banal schimb de idei și-o am soluția finală; ce medici, popi,

Stau tot în transă, în hipnoză, Să n-am alt gând, decât pe tine Cu corpul plat, întins de bine... Te-așteptând iar, apoteoză! Derulez ce n-am spus vreodată, Stau c-ochii închiși, deschiși sub

Foaie verde de dolari strânși pe timpuri chinuite, -lepădați, că-s alți mai mari- din hoții de... ”învechite”... ... de fabrici, sonde, uzine CAP-uri, cooperative, rafinări de stil...

În fapt, ziuă-i mereu cum noapte Și stat, e-n mersul de Planetă. Câștig, se pierde la ruletă... Urlet la surzi... nu sunt nici șoapte. Adânc, e doar că-i înălțime, Iubirea-i doar un

Aș vrea să pot s-aleg din nori picuri, să-i sortez picături, Să le urmez ’napoi traseu, să știu de-au fost sărut de guri, Ori lacrimă de neputință, că lumea nu e după voie, Sau un extaz de

Sunt câteodată doar trecut, ca o melasă groasă, atât de dulce, maronie de la patină, în fundul de mine, de mină și culmea-i lumină, deasupra e sumbru, pe-acolo pe unde uzura îmi umblu... și-mi

... surprinzător, un necunoscut din mine a apărut, azi, pe întinsu’ timp o plajă, topită pe-un celuloid de rolă ce începe într-un obscur, cert negativ, ce își așteaptă impresionare, un

Am luat o lecție de la un câine, O cățea, în fond o umanitate- Despre credința oarbă, de sinceritate Fără de margini, peste orice mâine. Am cunoscut-o suflet de gigant Într-un sublim

Nu facem, categoric, parte din primul bol, Deși tot cu picioare, gândim la fel, mereu Și doar arar lovim cu capul... tot mai greu! Oricum suntem de plâns sau râs și la ”football”. Poate tocmai

Am curs azi lacrimi despre mine, M-a luat un dor nebun de ieri; M-am retrezit la vechi suspine Când doar visam la primăveri. O clip-am mirosit a june; Cum aerul când zbori mereu, Nimic la vis

Ce straniu-i tot în existență, ce n-o deținem nicidecum; zi de născare ni se spune, iar moartea n-o știm, viața apune când soare a dispărut din drum... Alții, îți văd ultima prezență! Deci

Am o imensă milă de mine, cel ce va fi-ntr-o zi în cimitir aproape gol de haine putrezite, cu oase pe deasupra, de frumusețea formei dezgolite în atât de negru, nesfârșit sub flori, sau

De ce se scrie istoria cu sânge ? De ce Pământul nu ne mai ajunge ? Cutuma de conflict ne e războiul ! Felina-om își marchează teritoriul ! Nici câinii, nu se-omoară între ei... Copii, își

Alunec, creștetul mi-e gară, Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte... Doar degetele fine, le-ar putea corupe, Când le strecori, de-un gest... E cald afară! Culori sunt câteva, dar multe

În stoicismul meu, mă întreb; iubirea, la iubit răspunde?... și cum desparți un adevăr de o minciună spusă în masă? Și ce e gust, de eu urăsc; dragostea-i slabă, sau e grasă? Cum oare frigul, ori

Sunt inefabil doi pe stradă orișiunde; palpabilul văzut, uitat din când în când de mine însumi, ce-s nebănuit... și-o plasmă, gând ce câteodată singur nu mă pot pătrunde! Eteru-ar fi condens de

Nesfârșit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen, nu vrea să știe de încotro, de-un ce va fi infantul germen nevinovat, e doar sămânță cu încolțiri de-o moștenire în fir plăpând,

Avem toți proprii Dumnezei, Așa cum Dumnezeu ne are, Dar parcă un rus, român, e-n stare Să fi fost unic...Gheorghe Andrei! N-a fost timp 'ndeajuns, lachei -De ștoarfe, false din popor- Să-și

Pe marea stradă comunală Ce nu-i a lor, e de județ Cu stâlpi purtaci de bec în oală, E-un negru beznă... pădureț. Așa a hotărât premarul Cel nou ales, cel mai isteț... Să nu aprindă