Poezie

Pe... trecut

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·8 februarie 2015

Mediu

Sunt câteodată doar trecut, ca o melasă

groasă,

atât de dulce, maronie de la patină,

în fundul de mine, de mină

și culmea-i lumină, deasupra e sumbru,

pe-acolo pe unde uzura îmi umblu...

și-mi tremură barbă

cu moralul în iarbă

și pieptul,

ce nu-l stăpâneam... mă credeam înțeleptul,

dar sunt vlăguit, impotent

în demult sub conștient

și mă scald în dulcele spus cu plăcere

printre atâția ei, printre ele,

iar dorul... s-o gust,

ca pe must,

să nu se acrească de cald

dau la o parte cu mâna fald

și vreau să văd real, iară locul,

poate-mi surâde norocul

să fie la fel,

măcar el...

și se vede că n-am, n-am avut rațiune,

naivul cu mintea-n delațiune,

pârâtul,

amărâtul

ce se întoarce în amar

-ce-i deasupra, prezent- chiar de rar,

tot mai rar, din intenție

nostalgic... fără de pretenție

mă întorc înspre singuru’ avut...

Mă întorc în trecut!

11.11.2013

00909

Daniel Aurelian Rădulescu. “Pe... trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14065074/pe-trecut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.