Naștere... de propriu

... surprinzător, un necunoscut din mine a apărut, azi, pe întinsu’ timp o plajă,

topită pe-un celuloid de rolă ce începe într-un obscur, cert negativ,

ce își așteaptă impresionare, un developat dintre revelatoarele de-o unicată vrajă,

în poze multidimensionale, întinse o filmotecă, ce încep s-o simt pe undeva, din mine obiectiv...

...m-am trezit brusc, înspre ora șapte, aproape în țipete, fără de dinți, mic și golaș,

fără de păr, ce nici nu mai contează, s-a văzut că pică, grav însă, fără de nicio minte,

într-un fel de cald, de înconjur de palme mângâind, mă pipăind bucăți, pe rușinos panaș,

ce-mi pare a fi, că știu acum că-i sex, dar și ades pe frunte, mi se tot spunând un neînțeles să fiu cuminte...

... sunt, culmea, obosit de viață, ce se pare că-i a mea și doar începe, îs multe, multe ore

și-o dorm, o sorb din sâni ce-mi vor fi mamă, ce-o cunosc acum, jumatea ce mă doare, doare,

rămasă într-o sticluță o lacrimă uscată ca o pată, mată, alburie, de-ochi pierduți pe mine să m-asculte,

parcă aș fi știut ceva să zic... mă îmbie și bărbatul zâmbind larg, ce ne-a adus la amândoi o floare...

... este, se pare, prima zi, când lume multă-i adunată, nici nu știu de ce doar pentru mine... dăinui-va oare, oare?

14.02.2014