daniel aporof

dar e o poezie aproape frumoasa

un dialog pe mess care se transforma in interviu, dar nu un interviu nascut din pura curiozitate, din dorinta de a afla cat mai multe despre persoana \"chestionata\", ci mai mult o comunicare apropiata care ar duce la clarificarea framantarilor celui care intervieveaza-\"te intreb pentru ca poate trec prin ceva asemanator\" - e nejustificata focalizarea doar pe intervievat si eliminarea rapida din ecuatie a intervievatorului. Observ ca asta se intampla in majoritatea cazurilor. Se vorbeste doar despre cel intervievat, doar el este figura centrala, fara a se remarca structurarea intrebarilor, adica munca intervievatorului. Un interviu, sau orice forma de comunicare intre doua persoane trebuie privita ca un intreg, trebuie citit si inteles ca un intreg. Interviul este o arta. Poate de aceea sunt putine interviuri de substanta, irelevante. In cazul de fata remarc interesul reciproc al celor doi pentru actul scrierii, pentru constientizarea subtilitatilor ale acestui act, care de obicei multora le scapa, cat si firescul emotia dialogului. Cei doi sunt fata in fata (desi de pe parti diferite ale globului) si sunt ei insisi, iar asta nu e deloc usor.

prima strofa si finalul trebuie refacute, sunt prea de atelier

enaque gelos și hose undeva printre norișori. niște scumpi!

draga Felix, ce-i asha zumbru la o partida de biliard? de fapt e, dar spune tu ce!

repetitia e mama invataturii!
repetitia e mama invataturii!
repetitia e mama invataturii!

îmi luminezi sufletul meu trist, mulțumesc Tudore!

Tudore, ingerii s-au bucurat foarte vazand cum ai facut tu din calimara, acest invelis umil al cernelii, o candela, invelisul umil al luminii. Cu aceeasi simpatie, Daniel.

faci bine, eu sunt de-a dreptu\' angoasat si speriat si deprimat. de nu vei mai scrie asa, eu lumea in cap imi voi lua, Tudore!

din nou....? scutura-te omule de cliseele astea!

acest text contine cliseele de rigoare cu specific ...hai ca nu mai zic, ca doar stiti:D

iar vad un text bun care n-are ce cauta la atelier.

nici eu, dragi editori.

Andrei, vad aici o poezie, ultima-all you need is love, care imi aminteste de inceputuri:) imi place ca nu lasi unele lucruri in urma. multa bafta, eu nu pot veni. de obicei se inchid nu se deschid porti.

daniel

autoironie, lipsă de prețiozitate și filosofie...în final un flit deloc răutăcios:)

mi-ai dat o idee de tri puncte=)

dragoste de frate,
parcă ar semăna cu fiul rătăcitor:)

foarte mișto imaginea pictorului \"nebun\" care locuia picta într-o pânză de păianjen. poezia asta mi se pare bună, discursul se susține, iar elementele de suprarealism sunt inserate firesc.

și eu la fel, corina:)))))
și prin bucale sunt....

deaa Mihaii, și pe mine m-a lovit gândul ăsta numa că am tăcut
așteptând un semn! și iaca a venit:))))

a dreq închisoare!