Dani

pomponel, ciucurel - sa rimeze cu soricel

și o dedicație inspirată, un poem-omagiu.
Mi-a plăcut mult cum ați transpus aici ideea femeii ca simbol al creației și al nemuririi. Am simțit și o ușoară conotație erotică acolo (prin ideea de procreare), dar într-un mod subtil.
Mulțumim!

M-ati sustinut de cand am “aterizat” pe acest site si m-ati ajutat cu sugestii si incurajari. Este mai mult decat magulitor pentru mine faptul ca poemasul meu va aminteste in vreun fel de cele doua poete. BTW, Valeria Coman este o alta decat Ana Blandiana? Iar pe Wislawa Szymborska m-ati facut curioasa sa o citesc.
Va multumesc inca o data pentru cuvintele frumoase. Ma fac sa cred ca nu sunt chiar hopeless :) cu scrierile mele.
Si, last but not least, ferice de barbatul care intelege si simte cu adevarat ce inseamna “sexul frumos si slab” :) Multumesc pentru urarile de 8 Martie!

E o bucurie sa simt aceasta sororitate in cuvintele tale. Iti multumesc pentru gandurile frumoase. Te apreciez ca om si poeta si iti doresc o zi la fel de luminoasă ca sufletul tau! La multi ani de 8 Martie! (stiu ca e tarziu, ziua pe sfarsite, dar acum am ajuns la computer)

apreciez efortul, dar, la fel cum poezia mea nu “rezoneaza” cu tine, nici analiza ta nu “rezoneaza” cu mine. Nu scriu pentru critici si nici nu ma preocupa daca textele mele iti par naive, mature sau demne doar de un oracol scolar, pentru ca nu am veleitati de poeta. Ceea ce scriu e doar o forma de manifestare a unor trairi autentice, te asigur, iar comentariile menite sa demonteze ceva (din ceea ce nu am pretentia ca sunt) raman, prin urmare, fara efect. Din fericire, gusturile diferite ne permit sa ne ignoram reciproc fara regrete.
Dar accept cu recunostinta comentariile constructive, care ma ajuta sa le imbunatatesc, cat de cat, cat sa nu-mi fie rusine cu ele daca decid sa le arat prietenilor pe fb. Si le multumesc cu ocazia asta, inca o data, domnului Caragea, Amandei, doamnei Papadopol si lui Rares ca au avut amabilitatea sa se aplece asupra lor, pentru sugestii si incurajari.
Comentariul tau este zeflemitor, cu o tenta de superioritate/ autosuficienta si deloc constructiv. De ce l-as lua in seama, cu ce ma ajuta? Stii parabola broscutei surde?
Asa ca, dragul meu a.a., mult success cu propriile creatii!

am inteles de cand am citit prima data care a fost intentia ta. E foarte subiectiva alegerea. Daca era poemul meu, l-as fi preferat pe “nu pot” tocmai pentru motivele pomenite de tine. Eu sunt ok si cu varianta ta. Imi place cum scrii. Expresiv, cu incarcatura emotionala mare, genul be bold or go home. Am rezonat de multe ori. Si eu iti multumesc si iti urez spor si inspiratie in continuare!

dle Miclaus, va place sa ne tineti asa… in suspans! Cum sa ma mai concentrez eu azi la job?! :))
I-am simtit lipsa dlui Iulian.Dumnealui ar fi gasit solutia pana acum, cu siguranta.
Dle Iulian, chiar dvs ati gasit o soluție foarte buna sa punem data si ora raspunsului. In felul asta, aflarea castigatorului va fi fara echivoc, indiferent de data publicarii raspunsului.

sa pun data si ora
6.03.11:10 pt...
expulzare

expulzare

n-o fi exorcizare :))

stiu ca nu esti ghostwriter. Era un compliment pentru veridicitatea trairilor imaginate. Am remarcat si ancora despre experimentul Marinei Abramovic. Efectul era garantat si fara ea, cred eu. Fara sa vreau, fara sa imi dau seama, fara sa fie povestea mea, am fost extrem de incordata citind-o.
Propunere: in “nici acum nu știu să merg desculță pe iarbă,” as inlocui pe “nu stiu” cu “nu pot” > “nici acum nu pot să merg desculță pe iarbă,”

exilare, deportare
6.03.6:38

Dure imaginile, Leo, viscerale. M-a uimit autenticitatea acestei substituiri. Esti cumva si ghostwriter?!

nu mai e de actualitate povestea asta. E foarte veche. Si da, ai dreptate, s-a dovedit a nu fi tocmai ce imi inchipuiam. Se pare ca tu ai mai mare nevoie de acel aspirator, pentru a captura fantasma cu nume muzical.

extradare
6 martie 4:28

sa-i gasesc nod in papura, dar n-am reusit. Ce poem frumos, Leo! Aproape ca m-ai facut sa plang. Oi fi eu prea sentimentala...

nu gen voiam sa spun

cochetat și eu cu acest gen și știu care sunt rigorile, iar acesta al tău le întrunește. Dar mi-a plăcut mult picturalitatea lui. Mulțumesc, de asemenea seară bună!

un apel la compasiune sau o formă de “victimizare poetică”?
Neașteptată și reușită metafora picturii din versurile finale, sugerând fragilitatea afectivă și încercarea tardivă de reconectare, dar și teama de eșec. Tonul pare să fie mai degrabă de resemnare decât de implorare, așa cum sugerează titlul, dar mai ales subtitlul.
Percep o discrepanță între prima strofă și următoarele, atât ca limbaj, cât și stilistic. Cu intenție?

Ați pus multă duioșie în acest mic tablou. Mi-au plăcut mult "îşi lasă tăcerile-n casă, năluci/ să lenevească pe caloriferele calde" și "oare vor să-şi umple guşiţile/de pe urma paşilor cu amintirile mele?". Dacă îmi permiteți, v-aș sugera să scoateți virgula după versul "cei de pe stradă". Sunteți un fin observator și sensibil, faceți o poezie din lucruri absolut banale.