brașovul are climă temperat continentală
cu patru anotimpuri
primăvară, vară, spleen și iarnă.
aici uiți de ce ai venit
și uiți să mai pleci.
brașovul te bate pentru că te iubește
și te
imi spunea candva bunicul
cat de periodica e viata
cum te doare, si te urla,
si te minte-n fata, hoata,
doar o lacrima tacuta
tine loc de te iubesc
a brazdat nenorocita
multe cearcane, si-un
corcodușul din fața balconului meu
e un corcoduș capitalist
polivalent:
prezervative
chiloți
cârpe
cutii de bere
și nu în ultimul rand
corcodușe producție indigenă
dar numai vara.
restul
trebuie să recunosc,
îmi place să mă sinucid
o fac de câte ori pot
mereu altfel
mereu mai spectaculos
de dragul esteticii.
îmi place să mă sinucid
în afara orelor de visare
întotdeauna
ce esti tu iubito
daca nu pamant
turnat in forme ancestrale
nesatul de iubire
si de prezent,
incercand sa valorifice
cat mai mult cu putinta
suflul de existenta
cu care a fost daruit
sau
nu-i adevarat
ca gustul amar din gand
trece cu mult alcool
cu dragoste si tutun
cu somnifere,
titluri universitare
sau si mai mult alcool.
nu-i adevarat
ca am tresarit
cand ti-am vazut
am hotarat ca primavara asta
imi voi prinde degetele
in rotile zimtate ale masinariei.
mi-am spus ca voi nega
orgasmul tau intelectual
si dorinta ta de soare
de discutii despre Dumnezeu,
cu
pentru ca sunt om,
imi razbun durerile
in oameni
daca as fi luceafar,
mi-as razbuna durerile
in absolut,
sau poate in poezie.
pentru ca sunt de-al vostru
am fost inchis
intre voi,
daca as
la moara cu noroc,
s-a terminat de mult
norocul
si acum moara
merge in gol
dar asteapta
un nou transport.
si iata, graul incolteste
pe piatra
si norul cade in hibernare
cineva sa opreasca
EA: Cred ca stiu ce este iubirea.
EL: De fapt, habar nu am ce este iubirea, inca astept sa ma invete cineva acest joc straniu din care nu poti iesi decat invins, nauc, ratacind noaptea pe strazi,
poezia mea e marmura neagra
adusa de sapte oameni
cu pretul unei zile de truda
tocmai din crestele ceresti,
slefuita cu lacrimi
de la inceputul lumii
pana acum, pana la oglindire,
adusa pentru
nu, n-am spus ca sunt un poet ratat
am spus doar
ca unora le-ar placea mai mult
sa moara ca martiri
decat sa traiasca precum regii,
si tu ai crezut
ca nu mai vreau sa aduc bani in casa
ca am
crezi ca si noi vom muri,
noi care ne-am imbratisat cu atata durere
noi care am strans intre doua perechi de buze
intreaga lume?
ne va ocoli moartea
asa cum ne ocolesc cei ce nu si-au gasit
