Dana Stefan

\'și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești,
la capătul pământului\'..

frumoasele spirale descrise in aer de un stol sunt cele mai elementare forme duficiente sa convinga de prioritatea formelor interioare. Femeia, cerc in cerc, asezata ca o minge rostogolitoare, intr-o cutie: cerc in patrat.
ti-o doresc din suflet, adina draga.

..si Un an nou cu sanatate si tot ce poate fi mai bun pentru sufletul tau.

Linea

calatoriile tale imaginare nu ne arata aceasta lume, ci o spune cat sa se auda.. ceea ce se aude este mai putin ceea ce se intampla, cat sensibilul tau, ca mijloc al reprezentarii lumii de unde vii si te duci.
sarbatori fericite! dana
sanatate si tot ce e mai bun pentru drumul tau.

Linea

cum sa nu fii, ca sub o stea s-au nascut sculptorii,.. ma copile..:)
Sarbatori fericite!, mircea

Linea

Care să fi fost adevăratul motiv al navigatorului călător, de vreme ce s-a legat de catarg ca să asculte cântecul sirenelor?
Să fi fost, pofta de amurg, să fi simțit oare, că mai are nevoie să învețe că e frumos cerul, fără să-și mai dorească, apoi, să mai împărtășească înțelesurile?
Sau i-a fost pur și simplu dor să mai asculte cum s-ar leagăna florile de câmp, ca să-și poată reaminti gândul ”Doamne, uite cum își anină florile cerceii, dumnezeiesc de frumos”...
Un navigator nu se poate să nu-și fi amintit că drumul se întâmplă atunci când valea strânge laolaltă și dealurile și munții și poate că e și firesc să fi tânjit și după glasurile sirenelor, dacă sunt încă atâtea răsunete în miezul de piatră, atâtea zgomote fără cuvinte...
Era deja obișnuit să le îndruge, să murmure, să le bolborosească și sirenele poate că i-or fi suspinat atunci, s-or fi rostogolit deasupra acestor valuri, pentru ca el să se fi încumetat apoi și să se mai legene cu firea.
Să-i mai rămână, astfel, un alt netrăit, o altă bucurie, o altă neîmplinire, aceeași dragoste și, poate, o altă moarte...
Doar așa, chemarea sirenelor ar fi putut alipi freamătul lui de suflet, într-un gând...
Dar Sirenele își unduiesc privirea, cozile sunt ca mătasea, marea îl îmbie cu alte cântări, auzul îi e fin și mai fin decât tânguirea depărtată a valului, iar el, navigator, legat de catarg, plutind între smeritele înțelepciuni și tâlcurile valurilor vechi, ascultă melodia sirenelor începătoare de poezie, gândind rătăcit, pe care dintre ele și-ar dori-o în acvariu?...

acord asadar o stea.

m-a afectat si ma va afecta cita vreme exista masura crezului unui artist, mircea.vrei sa-ti spun cite frinturi de imagini si cum se lipesc si de mine?:)
si-asa facem. dau eu semn la timpul potrivit si bem toti patru o cafea.

eu n-am cum face decat ca si tine, mircea..
fluturi alipiti-
toamnele sihastre
ochi impatimiti-
stelele in glastre
dracii adormiti-
flacarile-albastre

tot vom bea noi o cafea, odata.:)
de regula in drum spre oradea, trecem prin viena, mircea.
pace si tihna iti doresc, in prag de sarbatori.

Linea

niciodata n-am mai stat agatata de un fir de paianjen ca sa țes o punte de legatura intre doua lumi, asa cum a trebuit sa fac sa se intample cu volumul acesta. satisfactia mea a fost a adrian s-a vrut invelit de lumina, si prezentarea grafica a volumului sau de poeme, trei, ne-a izbavit deopotriva pe amandoi.
pastrez cartea, cu dedicatie, ca pe o vie marturie a izbanzii Omului asupra propriului sau destin, cartea aceasta imi va fi, deci, organic necesara ca stimulent impotriva propriilor mele nelinisti si umbre..
nu se putea un spatiu mai intim celular decat iasul, pentru lansarea acestei carti si eu am fost prezenta acolo, inseamna, prin cele citeva pete de culoare..
o zapada curata sa vina deci linistit, in iarna aceasta, caci Sfintele Sarbatori vor fi intotdeauna Albe.
moldovenilor, toata recunostinta, adrian, sa-ti dea Dumnezeu sanatate, sa ne bucuram cu totii de anotimpurile care vor veni.
Linea

felicitari autorilor! si cu sufletul alaturi de voi toti.

Linea

un insemn care sa lege doua cetati de cultura, clujul universitar cu o vie emulatie si iasul cel ce gazduieste cu atata generozitate pe alesii sai. cu o sincera bucurie sa va stiu adunati in Pod Pogor, drum batut cuvantului adinei si cu multumire pentru o cronica plina de amanuntime cu care ne-a obisnuit de-atatea ori si pana-acum, maria.
felicitari autoarei, felicitari iesenilor!

Linea

culoarea nu este un semn sau un accident in pictura. nu este doar o simpla relatie a Eu-lui cu obiectul, ci o relatie de la un Eu la un Tu, adica este expresiva prin aceea ca ea manifesta subiectul. nevoia de a vorbi pe care o incercam in fata unui peisaj care ne seduce este nevoia de a converti o expresie elocventa dar nedeslusita.
limbajul, insa, indiferent ca e culoare sau desen, este deopotriva, cuvant si gest, atat pentru cel care se exprima, cat si pentru cel care asculta sau priveste, cuvantul si gestul iluminandu-se reciproc in acordul sau in contrastul lor.

Linea

\"Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring\"
http://imdb.com/title/tt0374546/
cauta filmul acesta, calin. e foarte strins legat de ceea ce spui tu aici. de data asta da-mi voie sa ma abtin de la orice comentariu, dar voi sta in privat, pe mail, sa despic cuvintele, dupa ce vezi filmul. adaug doar ca are si o imagine impecabila si ca , pe linga incarcaturile lui simbolice, te vei delecta cu o pelicula vizuala de exceptie, cum rar mi-a fost dat sa vad.
o zi buna, si astept cu nerabdare sa dialogam apoi.

Linea

de data aceasta comentariul meu nu incape in 17 silabe. iau textul tau ca pe un punct de pornire ca urmare a unui punct de vedere personal, insa pentru mine spatiul de desfasurare e deja de necuprins de mult, lucian. ce inseamna a fi supus, cum faci fata eventualelor nelinisti, de unde sentimentul acesta daca ai sansa sa ajungi intratat de imbogatita incat cuvintele isi au sensurile lor in modul cel mai desavarsit: cuvintele taceri..
dei iaca, am nevoie de spatiul cel mai larg sa ma explic. insa ce e cel mai frumos si cinstit si adevarat comentariu la textul acesta, acum, e ca eu nu mai am nevoie de explicatii. si daca pur si simplu ma delectez cintind, si te citesc aici, de exemplu, cu seriozitate si atentie, nu sunt de acord cu nonconcordanta intre taceri care supun pe unii oameni si ii tulbura. conditia mea primordiala e de artist care TREBUIE sa inventeze o solutie care sa-l scoata la lumina. si artistii sunt inepuizabili cand trebuie sa-si apere primordialul echilibru..:)
te voi citi de fiecare data cu placere, lucian.
o seara buna si multumesc.

Linea

un eveniment care retine atentia, pentru ca adrian munteanu este de-acum un autor consacrat iar sonetele domniei sale, o poezie care ne-a incantat sufletul prin prestanta, sensibilitate, plasticitate si bun simt.
multumim maria, consideratie iesenilor, felicitari adrian si lansarea sa fie intr-un ceas bun!

Linea

doua coperti frumoase de carte ce intregesc, sunt convinsa, doua volume de prestanta.
felicitari!
ma alatur cu sufletul, voua
calde salutari, chisinau

Linea

sunt alaturi cu sufletul lansarii tale de carte, danutzo si va doresc o seara placuta voua, tuturor!
amalia, cu drag

Linea

casa matei, atelierele vlaicu, dorna, gospodina, anticariatul de langa trei gagici - broscutele cu glazura de zahar verde si crema de martipan, si au primit national geografic! si burda! si ambient design! rosu-la oglinzi- din cauza baietilor de la design, fishicurile de cafea ieseau seara intotdeauna prea multe la numerotare, croco - tartinele cu branza si chimin, lulu cu legendele cu cosciugul si parcarea, observator si la foamea unde se manca cea mai miraculoasa supa la castron, cu piine neagra, baritiu si cipariu, plimbari, sau fuga fuga spre bulevard la anatomie artistica, si caminul conservator, si hasdeul cu caminul 14, galeria de arta, cursurile de cromatologie offenbach despre albastrul in poezia lui eminescu, discoteca de la filo, fetitele de la filo, :), clubul de la andreescu - sfinx, uriah heep, deep purple, biblioteca,mmmmm.., sezlongurile de pe terasa ei, propileele, linurile vopsite in atelier, salurile tricotate de textiliste pentru iubitii lor, vernisajele, libraria studenteasca de pe colt- (au primit albume, van gogh, gauguin!!!), cantina avram iancu, dieta -medicinisti, belvedere, la diapozitive-diaporame, ploaia de la ora 5, grundig-ul cu pink floyd, machetele de la design, parada de moda la textila, carbunele de desen- graficienii, gherghefurile la contexturi, banca din rotonda matei corvin, (oh, florile, florile..) napoca parcul- ne dam pe gheatza!! langa atelierele de pictura, gradina de la cyos,lacul cu barca fara barca, NOI, care suntem si caram cu noi in buzunarele secrete fara sa ne poata fura nimeni, clujul studentesc.
am fost, vom ramane si SUNTEM.

Linea

motto:
..si in urma noastra au ramas dealul si valea inflorita, cu tainele lor. (Petre Tutea, 1988)

ram de aur vechi
o toaca bate ruga -
mar surpat de rod...
:)

Linea

Sa vezi.
Am gasit o floare pe jos pe strada, aruncata pe drum.
Avea radacinile intr-un pahar de inghetata si arata nicicum. Mai traia insa, era asa de-abia de-abia, cu frunzele flescaite, si eu am asezat-o in geanta, infofolita intr-un servetel.
I-au trebuit saptamini intregi sa se hotarasca ce vrea sa faca. Abia isi tragea sufletul, dar si asa, parea plina de seriozitate.
Am asezat-o laolalta cu celelalte flori de pe balcon, am si pus-o langa plantutele mici de petunii iesite din samanta plantata in primavara. Pentru ca petuniile sunt nepretentioase, rezista la vreme imprevizibila, sunt prietenoase si sunt si guralive cumva..
Petuniile stiu trai laolalta..
Floarea mea pe ganduri. Frunze terne, de un verde spalacit, si un lujer paros si tepos in acelasi timp, ce m-au facut sa-mi spun ca uite, am si un ciulin pe balconul meu!
De mai bine de trei saptamani si-a tot crescut batul lemnos, cu canacul in varf, smotocit si invelit incalcit la randul sau in propriile-i ate..
Apoi, intr-o zi,. Floarea mea s-a desfacut in soapta, din propriile ei coaceri, intr-un galben crom, cu banut auriu in miez, puncte cat gamalia de ac inconjurate de stropi portocalii, petale matasoase si pline de fierbintele acela pe care nu-l poti nici privi.. Petuniile au devenit indigo din uimire, nu invidioase le simt, ci impresionate de complementaritatea unei singure flori.
Un singur galben, asezat cu deplina responsabilitate pe un lujer de-acum, de peste noapte, verde smarald, sustine toata greutatea gradinii mele de flori de pe balcon, jocuri de movuri si rozuri si ticlamuri contrabalansand toate, o singura pata portocalie..

Floarea mea caine, floarea mea caine...

Vreau sa stii, anul acesta oranjul frige la degete cind il pipai.
:)

cu admiratie,

Linea

Alice a fost intotdeauna, in imaginatia mea, nepotrivit de mare.
Nepotrivit imbracata pentru o calatorie, nepotrivit de neglijenta cu ciorapii ei dungati. Usa intotdeauna prea mica, personajele din poveste prea grabite ca sa se uite la ea, iepurele alb prea nesuferit din cauza ceasului aluia al lui, cartile de joc prea colorate, zambetul pisoiului prea fara pisoi, lichidul miraculos din sticluta prea incolor pentru un lichid facator de minuni. Povestea - prea captivanta printre atatea încalcituri.
E straniu cat de simplu poti intelege o poveste, daca ti-o sopteste cineva la ureche. Ti se pare firesc sa ti-o imaginezi rotunda ca o pecete, si odata ce ajungi partasa a unui secret, numele adevarate ale personajelor fac parte parca din taina... eu merit sa fiu partasa pana si la cea mai ascunsa taina.
Tot ce simt eu ca trebuie sa simt, eu merit.

Albacazapada e , poate, substanta visului aceleiasi femei, vis ce tine din copilarie si pana la usa de dincolo de poveste. Si offf, povestile..

Linea

Sa inventam desavarsirea ce trebuie sa insemne sa te exprimi fara cuvinte..
TACAND.
Iubirea - tacerea de dincolo de cuvinte..
Frumos, frumos.

Linea