Dana Stanescu

si ce era mai important

Am vazut de aseara Insemnarile tale dar , datorita lungimii, le-am lasat pentru un ragaz de liniste. Si bine am facut. Nici nu stiu ce sa evidentiez mai intai, ca mi-au placut cele doua portrete de poeti, cei care pun etichete si pastreaza exponatele in borcane sau cei bucatari ... si alte fotografieri ale actului creatiei. Vreau sa ma feresc de cuvinte mari. Am admirat panseurile despre frumusete si adevar. Si gandurile invartantindu-se in jurul celor filosofice. Si intercalarea amanuntelor personale si atat de departe ar duce discutiile daca ne-am opri la fiecare rand.

Gasesc aici un eseu in toata regula si demn de admirat.

Pentru ca am o slabiciune pentru Gregor Samsa si pentru ca mi-ai adus aminte de o nuvela SF Regii Nisipurilor, iti las semn ca mi-a placut poezia, amuzanta lectura dupa o zi lunga.

Interesant textul tau, bine scris, prima data m-a dus cu gandul la Shining, apoi mi-am inchipuit ca personajul e nebun si toate se petrec doar in mintea lui.

bun si finalul

E interesant sa afli ca cineva se regaseste in gandurile tale, afli ca nu esti chiar atat de singur. instantanee

p.s. de aseara
Sirena, chiar sunt cu capul in nori, dar sa zicem ca nu trebuie sa ma si laud cu asta.
Simoni, nu ma face ca fotografiez panselutele alea :))

Silvia
- nu am trecut in fantastic si introspectiv foarte mult, nu pentru ca nu mi-e familiar stilul (proza mea de inceput aici pe site) ci pentru ca am vrut sa para totul cat mai real. Sunt fan Roald Dahl ale carui povestiri se termina intotdeauna cu o intoarcere de condei.. dar mai e mult drum pana acolo :)))

Ludora
-ma bucur de rabdare si de impresii, chiar ar fi trebuit sa dau mai multe amanunte stradale. dar poate altadata.

Eddie
-cred ca stiu filmul. am vrut sa redau ceva asemanator. acelasi moment care se repeta inexplicabil dar cu alta ruta. realitati paralele. :)

Simona
-un cosmar, pentru ca eu raman pe banca, fara memorie

din cate te cunoastem noi, poezia va veni, si dupa ea altele si paginile acestea vor continua cu dialogul lor tacut...

pentru ca daca nu ar fi asa Ne-ar urla prăfuirea și îngălbenirea, mirosul de mucegai, și ne-ar zbârci cu colțurile îndoite, definitive riduri.

mi+a placut in mod deosebit finalul ca o mânecă de zeu adormit/la ospețe

o chemare ademenitoare si o plecare ce lasa in urma clipe grele si o gradina fantastica.

Adina, e duminica seara:(, in ultimul timp se cam grabeste timpul. mi-e drag de semnul de la tine.

Serban, cred ca esti prima data pe aici, iti multumesc de cuvinte. hmm acum mi-am dat seama ca am toate cele 3 varste aici :). ma inclin si eu

-Domnișoară, nu vă supărați….
Mă opresc, da, cu mine vorbește… o privesc, e în vârstă, dar incertă, cu o piele uimitor de albă și cu riduri puține, zâmbitoare și cu o voce caldă și foarte liniștită.
-… puteți să îmi spuneți ce zi e azi?
Ezit, uneori nici eu nu știu exact ce zi este, cam toate sunt la fel, marcate diferit doar pe calendar.
-… miercuri…

In mod normal as fi plecat mai departe, sau poate as fi intrebat-o daca ii pot oferi o mana de ajutor sau m-as fi asezat si eu langa ea doar ca sa inspir aerul primavaratic.
Aceeasi oamenii ar fi trecut pe langa noi, mingea ar fi spart geamul din blocul de vis-a-vis. Numai cheia nu s-ar fi potrivit.

Da , l-am scris dintr-o suflare, dar sincer, nu cred ca il mai refac. My job was done. : ) multam de ochiul critic.

Inainte de orice va felicit ca ati ajuns la capatul textului c am agandeam c atrebuie sa mituiesc lumea s ail citeasca :)) glumesc. e cam lung, e adevarat...

Bianca, ai surprins ceva. imi vine sa zic foc foc, ca in jocul ala... dar nu vreau sa dau acum expli8catii. vreau sa vad ce si cum se intelege.

Elena, I know you know.

chiar m-a oprit o batranica sa ma intrebe asta, restul e...

a doua strofa mi se pare usor desprinsa de celelalte. de ce doar 14 caractere?

superba ilustratia, acum am vazut inima :)

amadriadaaaa sper sa ai simtul umorului ca iti las comm. iata:

ia sa vedem cate poezii percep eu aici.

calul purta impecabil o cămașă albastră
ce-n ochi culoarea cerului o răsfrângea
bea bere cu mine de mână șezând la o masă
și-n crângul de salcâmi mă-ndemna a visa

hai să fim prieteni mă-nvăluia în cuvinte
cu pieptul în bătaia vântului agale mă ducea
învingătorului i se dau flori să nu ai teamă
spunea el o poveste cu pantofi lucioși de lila

a fost o dată ca niciodată un cadou pentru tine
cum a zburat iepurașul cu balonul încă există
eu mă simțeam precum un ursuleț de ciocolată
și deveneam subit aerian din ce în ce mai tristă

lumea de la-nceputuri peste ape-o călcam
vibra în mine câmpul galben de mimoze
hai sa-nvățăm spunea el iar eu îl credeam
purtând pe degete mirosul lui de tuberoze

a fost o dată ca niciodată un cadou pentru tine
cum a zburat iepurașul cu balonul încă există
eu mă simțeam precum un ursuleț de ciocolată
și deveneam subit aerian din ce în ce mai tristă

un cascador se rotea nebun salturi în lemn de mahon
dar peștele cel mare înghite prea adesea pe cel mic
orașul cu prieteni e numai o fantasmă desuetă-n vis
și-au amețit de-atâtea limbi în cerc pendulele-n buric

cu luna de pe cer te chem înstrăinată-acum
să-mi povestești iar aventuri despre pălăriuță
și te-aș ruga măi scriitorule să fii decent
să-ți pui doar praf stelar pe dinți și periuță

tu morcoveață cu dulceță hai la munte
să nemurim cu mieii cântările la stână
și să uităm ce anotimp mai bântuie în noi
nemuritori cu florile de câmp o săptămână

o să te spăl cu zori de zi veșnic pe tălpi
voi fi prietena găinilor ți-ajunge-o viață
te voi trezi cu gălbenuș proaspăt de ou
iubindu-te cu rouă în fiecare dimineață

te voi scăpa de împăratul automobilist să știi
gingaș numai prieteni dragi o să-ți adun în jur
te voi purta în mine pântec de păcate și miresmă
o să-ți pictez la tâmple mister de clar obscur

cântând șerpește pianisimo pe vatră
am să te dăltuiesc tăciuni în fiecare an
parfum de mere coapte-nisipul de la șatră
cu gel dat pe copite și prazuri de oltean

atât oranj ai abătut coperți de miez în carte
măi calule chiar nu te cred că ești un cal
și mă voi îmbăta de tine-n astă noapte
basme de mandarin și flori de portocal

of omule nu știu ce să mai cred m-ai zăpăcit
când fluturi albi îmi mor pe brațe-n insectar
chiar mă confund c-un trandafir cu ghimpi
și mă trezesc petale-mprăștiate în ierbar

să fie cal să fie doar trifoi desigur cineva mă paște
parfum de porțelan în troițe m-adun mărgăritare
mă risipesc buchet în cuib de primăvară la răscruci
cântând cu mierle gureșe și flori de lăcrămioare

e-așa târziu de nici nu știu cum să mă mai împart
și ce mă fac de ești cumva prea hotărât ateu
eu port pe cap cununi de sălcii cu rădăcini în praf
nu vreau să mai confund un cal cu Dumnezeu

și touși îmi e dor după-o cămașă care atârnă-n soare
s-o primenesc cu apa din fântăni albind-o doar cu sare
când îmi aduci o ciulama de ghebe în străchini smălțuite
tot desenând pe-o pânză de păianjen culori neprihănite

____

unii te-ar invidia pentru abilitatea asta de a scrie mult si pentru imaginatie. poate ar trebui mai concentrat textul, ca eu am uitat despre ce era vorba.

simt ca merit un premiu daca nu am gresit nici un tag.

suntem fragili, orice s-ar spune si tu accentuezi frumos aici aceasta idee. e greu sa fii un om de cristal , e si mai greu sa ii sa traiesti alaturi si sa ii supravietuiesti...

dar pana si oamenii de piatra se sparg. si eu am remarcat prima strofa si mai tarziu cu o viata dar, pentru ca nu pot sa nu carcotesc de loc, ti-as reprosa rima lumina|odihna :p

eu am o mare nedumerire, dar mare de tot si de 2 zile tot ma abtin sa te intreb. Ela a inceput pe 1 mai Paginile albe si... dupa o zi apar si textele tale purtand titlul Pagini albastre.

imi da o senzatie neplacuta de competitie sau pastisa :(

sper sa nu te supar cu intrebarea mea fireasca

multe pot indura paginile albe numai curaj sa fim sinceri cu noi sa fie caci maestrie este, slava domnului...
iti urmaresc paginile de jurnal, din dorinta de a patrunde dincolo de metafore si alte mijloace literare ...

ma uimeste</i> cum fiecare vibreaza altfel la ceea ce scriem, ma uimeste mereu cum uneori reusim sa vorbim aceeasi limba si sa declansam emotii...

multumesc , Linea, si eu la fel de onorata

mi-a placut mult poemul tau. indragostitii formand un tot in lumea lor si apoi descoperirea privirilor intrusilor, urmat de momentul instrainarii, multiplicat in atatea alte priviri ...

hmm imaginea are un impact vizual foarte puternic. m-a dus cu gandul la cei care spun tare si raspicat: eu gandesc doar in alb si negru! dar cu totii stim ca nimic nu e asa. vezi centrul imaginii si ingemanarea celor doua culori.

imi place poezia ca nu spune totul, nu stiu cine e EA, poate fi autoarea sau nu... o unda de mister pe care eu o caut

imi place in mod deosebit o viata din profil si tinem in inima un barbat in loc de inima

vad ca ne-ai lasat pe noi sa punem pauzele de respiratie.

fiecare avem cuvinte si imagini recurente. si asta ne da individualitate

Elaaa</i> ai poposit si tu aici pe cararea mea. Sigur ca am grija ca si in povestea cu roza lui Paracelsus :). Veghem