Dana Stanescu

Tiberiu, mai demult am lansat o provocare colegilor de site sa scrie poezii pentru copii, cred ca in 3, 4 zile am avut peste 80 de texte. le-am citit si pe ale tale. nu sunt rele...un pic ajustate la vocabular ...dar oricum apreciezdorinta de a scrie pentru copii...

te voi mai citi

cel ce poate intra fără cuvinte în astă poveste
atingând vitraliile-i fără speranță
ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin
într-o biserică ce doarme încă fără vise
cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe
ca vântul ce stinge focurile unei vieți pierdute
întotdeauna fi-va necunoscutul fără priviri
suflet secătuit fantomă a zilelor mele pribege

You who may enter silently this tale
tounching stained windows wihout hope
listening to my endless loves
in a church deepened in empty dreams
you who may come may leave may stay
just like the wind over the fires of this lost life
always a stranger always not glancing
empty soul of my wandering days


uite ca mi-am permis sa ma joc si eu cu versurile tale, I stretched a bit the words...

versuri in care bantuie vantul instrainarii, suna ascutit prin biserici in care pana si vitraliile sunt sterse, viitorul inca nu se tese.

aprind si eu aici focul pentru acel straina ce va sa vina si a carui aparitie m-a impresionat in poezia ta

Alma, la mine e defect profesional sa incerc sa scot cat mai multe de la cei cu care vorbesc. am cateva intrebari:)

-cum este scrisul de vara?
-care e acel cuvant in minus sau in plus
si mai aveam una dar nu pot sa o scriu acum...mereu caut mai mult lucrurile nespuse.

mi-a placut imaginea de final;

el hablador ar ține soarele
pe cer mai departe

E carticica mea pe site-ul ala de ii zice liternet :))
Sper ca glumesti cand spui ca stergi, nu de alta dar nu le-am cetit pe toate inca.

Rar am un algoritm in cap, ei o idee acolo e dar de obicei textul se scrie cam singur. nu ma mai lauda ca mi se urca la cap. aici am vrut sa fac si o varianta suprarealista, s anu mai inteleaga nimeni nimic dar am mers totusi pe clasic.

na ca nu mai stiu ce sa mai zic, dar ma bucur ca inca esti pe aici pe la mine prin curte.

p s si mie imi place mai mult proza mea decat poezia. ca acolo mai e de lucru...

nu prea am vrut sa intru pe un text cu dedicatie pentru ca de obicei sunt scrise cu mult drag. dar m-au amuzat niste lucrusoare spuse aici de niste domni.
Lory, tu cred ca deja stii ca eu ma iau cu mainile de cap cand e vorba de poezie la tine. dar pe asta am lamurit-o si ti-am spus-o mai de mult pe diferite tonuri. noroc ca m-am uitat si pe textele de proza si imi place cum le scrii. si poezia de fata o stii si tu cum e, cu ale ei sau in nota , mai bine spus. aleks si-a spus parerea si atat, ce atata caz din partea celorlalti, pana si tu ai avut tactul sa o receptezi cum trebuie.

la recitire si or veni si progresele aici...ca timp e, slava domnului...

na ca m-am luat dupa Raul si nu imi parerau ca uite am gasit un text interesant. apoi ii citesc si comm-ul lui ca face cat un text :)

intai iau textul la puricat legat de forma :) ce scriu bold as elimina sau inlocui...

-Miroase a pamant, atat de puternic, atat de fermecator, aproape ...= e prea explicit
-ce se scurge prin ele, gri ca si eterul
-Frunze-liene=liane (e mama mea o cheama Liana)
-Mii de voci nepamantene canta, ce ciudat, parca sunetul ar iesi din ea= gaseste o forma mai poetica , e frumoasa ideea, ceva de genul rasuna din pieptul ei.
-Vocea ii este atat de limpede, atat de veche=si aici sintetizeaza
-aminte toate corpurile=suna mai bine trupurile


Mi-a placut mult ideea si lumea asta fantastica, misterioasa, fara repere cunoscute, si mai ales personajul femeii in alb.
Foarte reusit pasajul de final:

Mama a acestei lumi.
Se apleca catre mine si imi spuse la ureche \"Si toti acesti copii vor deveni ai mei\", ii simt parul aspru mangaiandu-mi fata.
Inchid ochii. \"Mama...\" rostesc sovaielnic.

\"Cu un sarut, te voi trezi\" zise Ea, si isi apasa gura de a mea.
Mii de culori explodara sub pleoapele mele si apoi doar frica, linistea apoi...\"Mama.\"

versurile sunt un pic prea triste pentru mine pentru ca eu nu accept ca ura sa fie sentiment dominant nici chiar intr-o lume perfect de imperfecta sau imperfect de perfecta...:)

o lectura interesanta si sper sa nu te fi deranjat cu ce am scris pe aici

poezie cu pisici? normal ca sunt prezenta aici. si e mai degraba un motan
provincial
gata renunt la rime ca nu e chiar punctul meu forte.
imi place mult poezia ta si remarc si eu muzicalitatea si atmosfera nostalgica a unui oras ramas in urma timpului aici in poaezie sau in realitate sau in amintirea ta...

Și plouă, Doamne, plouă în neștire
cu aripi frânte-n jocul infernal
al depărtării strânse-n rătăcire
sub un alt cer cu smalț medieval

frumos

nu, asta trebuie sa ramana stilul textelor din seria asta, caci sunt scrieri si scrieri si taman asta le osebeste. nu de alta dar ne paste fracturismul pe toti:)))

eu la textul asta am ras cu lacrimi si mi-am zis...hei uite ce amuzant e sa fii casatorit. dialogul tacut intre soti a fost delicios, mi-am luat notite...
finalul cu politia e ca in filme ca aici nu intervin nici daca ti se intampla ceva pe strada dar intr-un conflict casnic...

mai vrem mai vrem \'personale\' din \'cestea.

hai chiar ai sters poezie pentru nichita, o citisem si eu... dar nu e despartire definitiva de Nichita, uite am cartea, sta aici langa mine si cand mi-e dor sau imi repet ca m-am tampit eu si nu mai inteleg poezie de aici sau de aiurea, o deschid si respir... da da asta e poezie.

sa nu mai stergi de pe acolo ca nu am apucat sa citesc tot

Sa stii ca nu scrii rau bucatile astea de proza, ai talent la portretizat (si la dialoguri) ca mie mi-a fost simpatic si vecinul ala al tau. mult mai bine decat in poezie ...you know ...

io-s cu ochii pe popa asta al tau...:))) ca e simpatic si promite

da, suna bine ... atat doar ca atunci cand eu am trecut pe sub salcamii uzi de ploaie era atata liniste. nu prea scriu versuri doar de dragul de a scrie, chiar vreau sa transpun o stare de a mea...

prima varianta era asa;

Pe-aceleași cărări
salcâmi scuturați de ploi-
a câta oară?


multumesc de trecere, si eu iti citesc haiku-rile cu multa placere chiar daca nu las mereu semn

Alina, frumos ai raspuns, imi pare rau ca nu pot si eu acum... am vrut tare mult sa se simta aprfumul de salcam ud dar nu e usor de scris...off

he he iar nu ti-a adus dimineata corecta? you know, they put god\'s picture on the internet too.

buna poanta cu Go back to reality....

aa pentru prima incercare sunt dragute. :) sunt prea multe metafore pentru haiku-ri. imaginile sunt frumoase, pot fi transformate in mici poezii.

Acum chiar m-ai coplesit cu un asa comentariu. Poezia asta si mie imi e draga, tocmai ca e calda si jucausa si... si normal ca am lasat urma aia de mister. nu e perfecta, stim...

ai mult adreptate cu c eafirmi despre poezie, ar suna redundant sa spun mai multe. ma bucur ca a ajuns la inima ta de cititor...

proza o sa fie cu totul altceva. ma intreb ce vei spune si daca vei avea rabdare

ce sentiment ciudat am cand imi citesc Prima poezie. Imi vine sa ma mangai pe crestet :))) si sa imi spun, hai ca se poate si mai bine de atat.
Nan Florian te admir pentru rabdare, nu stiu daca merita ele toate citite... dar ma bucur si... nu prea stiu ce sa spun, decat ca sunt foarte diferita si in poezii si in proza. e ca o joaca, pe alocuri serioasa, pe alocuri nu

si eu trebuie sa las semn c ami-a placut mult. se schimba multe sar la fel unele raman d ebaza. are puiul examen dar intre creatul unui soft tot gaseste timp sa sparga un geam. invata bunica termeni din pshihologie si sa foloseasca mobil/cam/pc dar tot mami si buni ramane. e scaietina mamica departe, isi trimite smileys cu baiatul dar tot aceeasi grija si mama de dragoste are. multam ca ne-ai impartasit o pagina din viata ta cu unorul caracteristic. si s-a simtit si dorul, sa stii ....

hmm interesanta ideea cum ca intre nastere si moarte e o mare uitare...

pe mine ma interesa ce urma dupa și eu care…

o poezie care reuseste sa transmita starea autoarei...
in spirit de gluma, esti sigura ca ne-ai invitat? sigur sigur nu ai uitat?

Nan Florian care a trecut prin textele mele ca o vijelie :) dar ce bine

ma bucur ca ti-a placut, meritul e impartit cu dsoara Dimpotriva, numai ca am uitat amandoua de poveste ocupate cu lucruri mai \'pamantene\', in nici un caz cu maritisul. eu sunt zaharul , ea piperul. Deja imi e simpatica sotia ta, cred ca face parte din club...