Poezie
evocare
bunicilor mei
1 min lectură·
Mediu
uneori vreau să văd
o piesă de teatru pe scena din camera mea
aia cu pereții mov ca fusta nașei la nunta mamei
avea poalele până în pământ căzute ca niște bale de buldog
și-un zâmbet șters de parcă s-ar fi chinuit să-l producă
aceeași nașă care m-a botezat dar nu m-a sunat niciodată de ziua mea
să-mi spună la mulți ani
aceeași ființă care semăna cu bunica mea pe care am iubit-o atât de mult
dar ea s-a stins pe o bancă de lemn din oraș
îți poți închipui
să mori așa liniștit pe o bancă, în sunetul zgomotos al mașinilor
trecând pe stradă?
eu știu cum l-a iubit de mult pe bunicul meu
bunicul meu care m-a învățat să joc șah când aveam 8 ani
cum mă lăsa să-l bat întotdeauna și cât de prostește mă bucuram eu
campionatul pe care l-am câștigat în liceu gândindu-mă la el cum stă
acolo lângă Dumnezeu
pierdeam după-amiezile privind tinerețea lor din pozele de pe noptieră
cu ei doi atât de frumoși și de neridați
zâmbind a viață
023.527
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Mușat
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Mușat. “evocare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-musat/poezie/13962407/evocareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RG
RGrechesan gheorghe✓
frumos remember, calină evocarea...dar, nu știu cum arată nașa de nuntă a mamei însă nu cred că avea poalele rochiei precum balele căzute ale unui buldog:)
0
DMRG, mulțumesc de citire și de semn.
Nașa chiar avea o rochie hidoasă. Și acum, când mă uit la fotografiile alor mei, rămân cu aceeași senzație nasoală când privesc rochia aia lungă până în pământ...atât de hidoasă.
Dana
Nașa chiar avea o rochie hidoasă. Și acum, când mă uit la fotografiile alor mei, rămân cu aceeași senzație nasoală când privesc rochia aia lungă până în pământ...atât de hidoasă.
Dana
0