Dana Marinescu

Ceasul îmi zvâcnește în tâmple cu sunet de zaruri șase-șase striga masa și gândurile făceau striptease

Sprijinea marea cu cârja și din tremurul mâinii a plămadit valurile

cineva mi-a furat ochii. controlorul vorbea albastru despre el... era singurul pasager care mânca zmeură cu palmele înverzite

îmi galopau caii pe iris simțeam copaci arzându-și crengile între buze venise sorocul și sufletu-și năștea în cazne liliecii mă usturau gândurile și a-nceput să-mi plouă în palme.

Iartă-mă De fum! Imploram Peretele Ce tusea Scuipând Gri.

Pe clape albe, albe si negre, Degetele îmbrăcate în Haine de duminică Petrec la nunta lui FA. Sol apare si ea, Zâmbitoare, Mângâind cu trena-i Lungă Pleoapele spectatorilor. Atentie! strigă

Fii atent! Am citit azi, Undeva, Că inima e Un paianjen Urias. Dacă-i asa… n-ai vrea să fii musca mea?

Făcuse un experiment Rezultatul : \"Catastrofa\". Morala: Asa se întamplă Când asculti \"Glasul inimii\".

apasă-mi și mie simbolul, te rog nu vrea nici cum să intre în vers își luă coasa proptită la marginea poemului și hhrrșșșțți te tăie pe din două

Pentru el Scriitorul Făcea monumentale Tablouri De epocă. Pentru mine… Cafeaua.

printre noroaie, pietre și frunze moarte, oglinzi de apă tund cerul. se uită azur în mine mulțumit ca nu-i mai intră în ochi norii.

rămânem cu toții în expectativă privind, cu somnul atârnat de colțul gurii cum satul începe Să se miște între buzele profesorului, iar dinții îi bat coasa la jumătatea lecturii.

seara, vagabonzii mi se prind de pleoape și-mi umplu retina cu înjurături undeva pe birou o pagină goală clătesc ochii în ea mă întorc mă lepăd de mine ies prin palme, prin coaste, prin