Poveste cu... tei

Seara aceea nu prevestea nimic bun Am găsit în eter un ciob de zâmbet Reflecta lumină-n culori „te iubesc“ și-am izbucnit două zile mai târziu glasul mă locuia simțeam sub piele clapele un pianist talentat mi-a amorțit întâi mâna stângă în alte două zile Mă controla mă obseda mă durea mângâia striga : -Doamna Matei… doamna Matei și-am început să-l amorțesc Să-l controlez obsesie dor șoptesc alint iubesc