dana julei

Neliniștea apostată e un prizonier ce scapă din închisoarea sufletului, Ce-adună mii de vise într-o cutie neagră și lasă subconștientul să alerge. Suspinul iubirii pierdute e un vultur cu plisc

Îmi cad la picioare mii de fluturi Vibrând sub piele subtil, în tăcere Mâinile îți sunt amintiri în devenire Descoperind marea plină de gânduri Culorile în ceață povestesc intense

Te naști ca o viață întreagă să mori lent Prins între doua lumi,ce te termină fin Și cel din urmă scop ce se agața agale, Se prăbusește în frânturi de existență; Parcă grijile te înăbușă tot mai

Ingerilor si demonilor mei inventati, Va urez pofta buna cand ma gustati Sa folositi tot tacamul cand ma disecati Orice sfortare a mea, incet s-o savurati Iar de ce-urile mele cu piper sa le

Dacă ai fi izvor te-aș bea în fiecare zi să-mi potolesc setea de viață Þi-aș savura fiecare picatură ce mi-ar răcori buzele-mi uscate Aș păstra și pentru mâine tot ce-am băut azi în neștire Þi-aș

La o adiere de vânt Stau mii de destine Gata să se frangă De orice cuvânt...

Succesul dorit e ca și foamea nestinsă Te chinuie în fel și chip,dacă-i aprinsă Dar dacă-i potolită ,atunci viața ți-e plictisită Vai de nefericitul ce cade în amorțeala iscusită

Lumini rebele,gânduri pătate și jocuri ascunse Iar uit de mine când mă lovesc de-al tău surâs Liniștea nu-și are stăpân în aste zile aprinse Doar tristețea alungă orice gând pătruns de-al tău

E timpul ca toți delfinii să zboare Toți vulturii să înoate Toate păsările să scrie cronici Toți urșii să mediteze Toți câinii să plângă Toate lebedele să cânte Toți pomii să facă fructe Toate

Toți suntem niște bieți trecători Ce-au uitat să-și dea mâna atunci când au plecat Toți suntem niște slabi prezicători Atunci când vine vorba de iubire Toți suntem niște fulgere în

Căutându-te de la o vreme, Mi s-a facut iar dor de mine Căci nu mai știu cum altfel Þi-aș spune că simt la fel Ca și tine un apus de soare Un cântec,o briză de mare Și poate mă caut pe

Celui ce crede cu ardoare, Că luna se aprinde mai tare, Când cerni vise pe balcon, Iar orele mai joacă șotron. Să crezi în stele căzatoare, Că ele pleacă și ies din mare; Chiar de crezi că sens

Totul se naște și moare din nimic Parte din lumină sunetul se face tot mai mic Translucid corpul se zbate în chintesență Mintea-și revarsă culorile provocând dependență Fără timp și spațiu

Fii ai foametei și ai secetei , umblați desculți într-un vas plin de cerneală Atomii slabi de carbon vă susură încă în ureche Greierii tac și acum când aud zvâcnituri Carnea se rotește pe o

Nepăsarea n-are nici chip, nici povești Dar de frică alegi uneori să-i slujești Nu ai vrea deloc să te împotmolești De aceea orice semn de durere ocolești

Cui îi pasă dacă ziua-mi se stinge plângând Furnicuța răpusă de vânt ce a căzut încercând Să rupă o adiere în două zvâcnituri picurând O infimă parte de merinde unui bondăcel dovedind Că urâtul

Când simt că am soarele în umbră Și încet pașii mi se răsfrâng în tihnă Îmi vine în minte soarta unor copii Ce n-au nici nume ,viitor sau dulci iluzii Ei îl au în gând doar pe “într-o zi”

Si gandurilor mele le-as mai lasa timp pentru glas Dar nu-mi pasa, de aceea frant cuvant te las… Ce e o viata fara lumina, hrana pentru porci Sau joc pentru acei ani pe care ii tot storci Hm…Se

Bună seara EU,ce mai faci și cum te simți Ești bine-ok și la ce te gândești sau chiar exiști Te-am întrebat ca să nu zici că sunt o fire rea Sau că sunt egocentrică și să nu strigi La mine că mă

MAMA-un cuvânt atât de dulce urechilor și totuși atât de enigmatic; Când gândul cel mai ascuns,ea suav ți-l pătrunde neîncetat. Când visele te poartă pe tărâmuri pierdute,ruga sa arzătoare