Croissant cu gust de rătăcire

Croissant cu aromă de speranță răsari dintr-un glonț al regretului de ieri Apune și nu-mi lăsa să crească tentacule din sufletul prăfuit Nu le lăsa să lâncezească, că eu tot le tai și le diger în tihnă Gând străin de împlinire fără pic de îngăduință îmi sună în ecou Statui cu rol izbăvitor iar trăncănesc de zor un refren măgulitor Ele nu cunosc mâna ușoară a timpului,nici mângâierea somnului Nu știu de linie,punct sau cerc, ci doar de materie clădită-n durere Hâh!Durere..Cui ce-i trebuie dacă viața-i un tablou vâscos Unde toate eu-rile se îndoapă și mor în tăcere mereu Nesătule de tot ce-ar fi vrut vreodată și încă ar mai vrea Croissant cu miez neînceput unde toți colții și-i revarsă Eliberând sunetele crispante să ghideze încă un ticăit pripit Lasă lumea să hiberneze doar cu apă și sare,uscând pâinea pentru ulii Tu și eu,el și o ea,voi și ei, noi cu toții suntem niște copii adormiți Croissant cu miros de copilărie lasă-mi măcar o zi fără pete...