dana constantin

\"Iar a mea, măi oameni buni,
Ține chiar vreo nouă luni!\"
- Sorin Olariu -

Asta-i bună, va să zică
Înțepătura ta-i de soi,
Însă treaba-i la o adică
Ce te faci cu atâția boi?

Adevărul este altul:
Lui Sorin cel înțelept
Îi stă bine-n Prea Înaltul
Nu ca tată, cu respect

Dana, nu mai atinge astfel de subiecte și totul e O.K.

Cuvântul Tau e greu. Copiii Ți-i chemi. Ei aud Chemarea ta. Dar CAlea e la vedere. Pe ea îi aștepti. Sa ajunga în fața Porții Tale. Să o deschizi. Să îi primești. Simt Dorul Tău. Și îl dau mai departe. În lume. Pe aceste carari. Să-i adun. Să urmeze Calea prin Fiul Tău.

\"Toate muștele se pare
C-au facut o ură bruscă
Pe păianjenii cei care
Sunt extrem de...răi de muscă\"
Sorin Olariu


SPIDERMAN să mai învețe
Și câțiva din verii lui
Că așa, umblând hai-hui
S-a-ncurcat cu musca...Țețe

Și veninul lui atipic
Nu prea funcționează bine
La \"fetițele\" virgine -
Pe pământul mioritic...

când un text nu reușește să codifice mesajul celui care-l scrie, ajunge să fie retras. e drumul iminent în încercarea de a scrie. rețin remarca și prezența benefică în pagină.

cu mulțumiri,

am să mă susțin cu Sloterdijk spunând, la fel, că „fiecărei nașteri îi este inerent un dram de avort”, pornind la aducerea în prin plan al omului care se naște „puțin alături”, astfel, ultima scenă e act de abatere de la condiția actuală, o răsucire intrauterină ca gest cu semnificație al firescului NU!, un abuz permisiv pentru a „face bine”, o marcă free inscripționată cu grijă pe scutecul celui care s-a născut, de data asta cum trebuie.

trimit alăturat respectele mele, domnului Nicolae Popa

mulțumesc domnului Mihail Bocancea,
abisul maternal consumă și ne consumă într-o epocă a cinismului involuntar în care omul ajuns la poziția stând în picioare „încearcă” transcendentul ca pe ceva apropiindu-se de feminitate dintr-o mișcare de neîmpotrivire la tranzitul umanității.

aș dori să se citească: mâncăm din visele ei, colții până la cer mușcându-i sfârcul, aș putea să cred în felina-mamă.

în sângele ei, cu blândețea ei am venit pe lume, de aceea, ce e de la ea, nu avem cum să zvârlim ca ceva ce nu mai poate aparține.

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1829703/din_ea

poem sensibil, ca de altfel autorul lui. scris cu o blândețe incisivă.

după ce citești poemul n-ar mai trebui să poți trece tăcerea la pers. a treia.

\"vre/un\" de la: un lucru, o cauză...

MA Ioan,
Comentariile tale au ceva… simt eu în ele niște grăunțe în care este strânsă multă iubire pt. semeni, în toate paginile pe care am ajuns să le citesc, am simțit aceeași căldură, așa că, dacă ai vreme, mai treci, te aștept,
Dana

Și mai am o rugăminte la tine: mă opresc de multe ori pe pagini cunoscute sau nu, ca într-o gară, cobor, întâlnesc oameni, locuri…pagina ta e o gară închisă ( deocamdată…) iar mie mi-e dor să cobor la stația MA Ioan.

Ultimul vers reprezintă realitatea, contorsionată sau în armonie cu trupurile noastre, frumoasă sau hâdă, până la urmă chiar neutră, oricum ar fi ea, ne place să o considerăm ruptă din contextul devenirii noastre, sigur că fiecare și-ar dori o realitate a lui și chiar o are până la un punct. Justificată observația, chiar e un « tras de mânecă » introducerea unui element străin în text și la sfârșit pe deasupra, sper cu folos.

Mulțumesc că v-ați aplecat privirea asupra textului de față, cu tandrețea care vă caracterizează, eu apreciez în special mâna-atingerea fină cu care așezați lucrurile la locul lor, sentimentele în inimile care vibrează.

O semnătură pe care am să o aștept întotdeauna cu mare plăcere,
dana

sincer, aș fi dorit un vin alb, din păcate sau cu noroc, nu știu, cei care se ocupă de servirea noastră pe acest benefic pământ, aveau pregătit vin roșu pt.umila mea persoană… chestie de suflet și cât poate el duce. uite cum mă întorc la cuvintele tale:

“Sângele meu a fost otrăvit. Recomand uscarea lui în lumină solară, apoi să fie răzuit și închis ermetic. Ar putea servi drept artefact de colecție.

Sufletul e în paharul acela gol...”

în rest, câteva simetrii cromatice, simboluri, un pic de ermetizare…numai așa să pot înghiți otrava din acel pahar.

plăcută intersecție cu tine, Leonard

„…alege între o mână de scoici și câțiva pași…”

Carmen Manuela,

mulțumesc de trecere, cuvintele sunt strânse, câteodată, cu ață chirurgicală că doar poartă sub înveliș bolile noastre, alteori nici că le pasă de trupurile întâlnite: lovesc, sărută…noi ne lăsăm în voia lor, prefăcându-ne că nu le știm puterea.

numai de bine, dana

o interfață între cer și firul de iarbă, poezie sensibilă susținută de dinamismul lăuntric.
«de atunci nu mai umblu în patru labe ci mai mult în mâini»
«acum umbra tăcută a ploii căutându-mă prin iarbă îmi mângâie ochii și mâinile și buzele de cleștar»
http://www.agonia.ro/index.php/personals/243289/index.html

cu drag,
dana

\"Apoi a venit dimineața ca o pasăre mută\"...doar cu o noapte înainte ai implorat-o să-ți asculte tăcerea; iubindu-te, ea, tace...iar cuibul nu e gol, respiră... e primăvară, rândunelele n-au plecat, te mai așteaptă poate până la primul fulg de nea.
Obsesiile să nu le mai răstignești pe \"cuierul timpului\",
poate că sunt nevinovate,poate într-una din ele îți vei găsi
chipul cu care poți întâmpina ZORILE.
\"Dimineața ca un anotimp scond-hand\"? Ce mâini au mai căutat diminețile tale?
dintr-un sertar uitat, dintr-o obsesie răstignită, dintr-o fântână de lacrimi,(d.m.c.)

Au venit zorile fără tine pentru că, asta nu înțelegi, chiar nu înțelegi, din acea noapte în care ai dorit să te pierzi, dându-ți șansa să te cauți, te-ai găsit, tot pe tine, deși undeva, într-un ungher... Din acea noapte trebuia să aduci pe cineva, în inimă, cu tine, înapoi - în dimineață; până atunci fiecare noapte, fiecare dimineață rămâne o căutare.(pt.că, vezi tu, Sorin, ești mai mult decât
atât)

După cum v-am spus,
Dragii mei confrați,
Eu sunt numai dus,
Voi sunteți plecați.
(Sorin Olariu)

Măi, Sorine, tu ai spus
Că ești numai un pic dus,
Da\' mă-ntreb, nu-i treaba mea-
Nu te-ai dus în iad cumva?

Păi haide să vă spun o fiță:
Era de fapt o doctoriță
Ce-l căuta, înverșunată,
Să-i spună cum că... va fi tată!
(Dan Norea)

Mi-ai anticipat răspunsul,
Dragă Dane să trăiești!
Nu prea recunoaște dânsul,
C-are haine preoțești.

La liceu în primul an
E a lui Sorin băiat
Cu ochi verzi, că-i gugulan,
Îl cheamă Sebastian
Da\' nu-l știe nime\'-n sat...


(Pt. S. Olariu)
De-i citi acum tataie
Ce am scris adu-ți aminte;
Dumnezeu nu dă bătaie
Preotului, că-i părinte.

Da\' ce suflet de părinte
Lasă singura odraslă
La străini, două cuvinte
Pentru el să nu găsească?

Colindăm la frați de sânge
Pe bătrânul continent
Însă sigur vom ajunge
La anu\' și-n occident.

(De pe-acum părinte, banu\'
\'Cearcă să ți-i pregătești
Că te-om colinda tot anu\'
De colinda n-o primești!

Și colinda noastră-i multă,
Să trăia\' cine-o ascultă...

Pe la noi, colindători,
Pe la voi, tot lăudători,
Pe la noi, ai noștri sfinți,
Pe la voi, dor de părinți
Și de fiii cei uitați,
De colindători strigați,
Ia mai strigați măi, hăi, hăi!

Pentru Maica Cea Miloasă
Un colac pune pe masă,
Și de te cheamă Sorin,
Pune un pahar cu vin-
Să cinstim cum se cinstește,
Să trăim cum se trăiește:
Nu cu ură și uitare...
Cu iubire și iertare,
C-așa datina o cere
- ți-am mai spus eu, cavalere,
Omul cât calcă pământul
Nu-l doboară apa, vântul
Și nici focul nu-l lovește
Cât pe fii îi ocrotește;
Cu cât stă mai mult în umbră
Relele o să-l ajungă
Până s-o făcea țărână,
Numele să nu-i rămână.

Iar că azi e Sfânt-Vasile
De rele să ne păzească,
Fie ca aceste zile
De colind să te-ocrotească. )

Draga vere, cavalere,
Daca-ai aruncat manusa
Chiar nu vad ce rost mai are
Dupa tine sa tragi usa.

Sau te-nclina, templiere,
Sau pune pe masa o bere;
Pe MASA-ROTUNDA...poate-
\"Tu te-ntreaba si socoate...

Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.\"

\"Ce e val, ca valul trece,\"
De e val si nu durere-
Poate Dumnezeu sa plece
Eu tot simt a ta, tacere...

e o vorba pe la noi:
\"taci ca ... papusoi\"
***
cavaler, ce provocare?
ca e iute de picioare...
- cavalerului Sorin -


Un exemplu de paianjen arhitect
e tarantula;
tese \"panzele\" perfect,
dar gandeste tot cu(din) S.U.(...)A.!