Ștefan

E o descriere plina de culoare si sensibilitate. Te face curios sa-l întalnești pe omul acela despre care spui așa de frumos „e un uriaș cuminte”. Dar asemănare cu ursul mi se pare ilară. De unde ai aflat că urșii nu se grăbesc? Și apoi gaba e o noțiune tipic umană.
Cu respec,

graba

vrei parerea mea sincera?, e cam copilareasca poezia cu toate ca are si puncte tari.m Daca vroiai s-o faci mai originala si mai draguta puteai sa-i bagi si doua rime amarate, ca altfel suna poezia can rimea, are linie melodica. Bafta in continuare

Farmecul acestei excelente portretizari consta in aceea ca demersul epic se face la persoana I si starea sufleteasca a Danei Banu, prietena (mea), se dezvaluie treptat, cu multa intelegere pentru semenii sai. In poema de fata autoarea realizeaza, verbalizand, un psiho-portret plin de dinamism unui prieten \"care nu se grabeste niciodata\". O aparenta contradictie, dar, in fond, o clara ilustrare estetica a ordinii din lucruri si din gandire. O evidenta tendinta spre perfectibilitate este redata astfel:
\"mi-e teamă că va spune
nu e bine mai încearcă\".
Pentru Stefan, cel comparat cu un urs, lumea este plina de culoare si sunet iar \"copiii îl iubesc pentru că le seamănă/
e un uriaș cuminte\".
Retin, cu deosebire, strofa din final:
\"vocea lui desenează cercuri albastre/
care luminează până târziu pământul oamenilor/
din fiecare cerc/
zâmbește privind pe fereastră/
un prieten\"; o imagine plina de lirism si explicitare.
Fie ca voim, fie ca nu, poezia si prietenia raman aceleasi, mereu neschimbate si datatoare de inspiratie pentru actul creator. aprecieri amicale, amalia

Sa traiestiD.B.!
Ai \"prieteni de prieteni\" fata draga !

Adriana și Paul, ce pot să spun, într-o zi voi scrie o poezie sper să fiți și atunci pe aproape

Amalia, îți mulțumesc pentru delicatețea comentariului

Konig, să trăiești și vezi cu gramatica:))), bre, ești același prieten al omului D. B.,

cum spuneam,

vă mulțumesc pentru lectură și pentru efortul de a lăsa aici comentarii