Distanțe

omul acela îmi spun
e doar un drum care așteaptă cuminte
să fie trecut cu pasul în gând
poartă ochelari și cuvinte ca ale tale
uimirea mea e mereu aceeași privindu-l
de unde a venit și ce caută el aici
îmi e rău și e seară deja
distanțe la pas prin lume hai hui

pe Calea Moșilor am să trec mâine singură
cu coada ochiului îmi voi privi în vitrine
trupul înstrăinat de încă o vârstă
ca și cum nici nu ai fi plecat spre departe
am să îți vorbesc iar și iar
am să îți povestesc despre noile anotimpuri și am să râd
râsul meu va urca în cascade
până la cer și chiar mai departe
toate acestea pentru că într-o seară
am cunoscut un om care poartă ochelari și cuvinte ca ale tale

apoi când mă voi întoarce acasă
voi privi pe fereastră prelung
cu umerii aduși înainte
încă o seară și trei versuri trecând
fără mine

asculta poezia in lectura autoarei