Poezie
drumuri
1 min lectură·
Mediu
drumuri de praf și piatră nescrisă elian doar drumuri
mereu ridicând umerii a nepăsare treci prin ochiul lumii târziu
ziduri înalte până la cer păduri desfrunzind prin cuvinte
dacă ți-aș spune într-o zi că oamenii sunt doar o întâmplare născocită de mine
pentru a te ascunde într-o oglindă ovală m-ai crede?
nu privi peste umăr nu căuta în litere geamăna potrivire de semne
lasă lumina să treacă printre degetele palmelor ce îți acoperă fața
dă-ți pletele pe spate și râzi aspru sălbatic
sfâșie noaptea ce aruncă peste tine iar și iar pumni grei de țărână
umilește rupe ucide încă o dată durerea
strigătul tău va naște într-o zi o stea ce îți va purta numele
va lumina ea drumul călătorilor prin nopți fără nume
va lumina ea drumurile de praf și piatră ale urmașilor noștri
lumea aceasta e vie dincolo de marginile trupului tău
mustește de răni înflorite
carnea ei sângerează strălucitor
dar
dacă ți-aș spune într-o zi că oamenii sunt doar o întâmplare născocită de mine
pentru a te ascunde într-o oglindă ovală m-ai crede?
044.287
0
am asteptat (de mult) deslantuirea acestui elian... sa-l vad cum \"lasă lumina să treacă printre degetele palmelor ce îi acoperă fața\".
..iar intrebarea din final... cine-i vonovat pentru intrebarea din final?...si cine raspunde (privind in oglinda) mustind \"de rani inflorite\"?
fain
cu stima, blueboy