Poezie
poezie pe datorie
autori: Cătălin Găian Konig și Dana Banu
1 min lectură·
Mediu
![\"Photo](\"http://i97.photobucket.com/albums/l209/elian_02/IMG_0723Small_edited.jpg\")
suntem
cu siguranță
cei mai normali din orașul acesta
niciunul dintre noi nu își mai are nici cămașa nici vesta
doar noaptea coboară într-un cerc auriu
ne privim câteodată pieziș
să vedem
care-i mort care-i viu
..............................................................
nu e niciodată prea târziu
pentru o rimă stingheră
dincolo de ceața vremurilor
cu siguranță vom muri împreună
sau nu
..............................................................
este rece în jur sau e cald sau e ger
un înger din cer ne privește și tace
și da
e mai bine să tacă
acum
doar să tacă...
(am scris această poezie, noi, Dana Banu și Cătălin Găian Konig, cei născuți în aceeași zi și lună a lui marte, ca să se știe că Prietenia rămâne dincolo de toate... boli, întâmplări, căderi și deșertăciuni pământene ale nimicului căruia îi slujim cu toți de-a întâmplarea)
0105.035
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “poezie pe datorie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1756584/poezie-pe-datorieComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMîmi amintesc de voi doi. Frumoasă și interesantă lucrare. Cred că am să mă apuc să beau mai multă bere.
pe curînd.
pe curînd.
0
GMam spus că mă voi apuca să beau mai multă bere fierbea în mine dorința de a mă întîlni cu voi mai des.
Plăcuți oameni mai sînteți cu poezia voastră cu tot.
Plăcuți oameni mai sînteți cu poezia voastră cu tot.
0
SPde prietenie!
0
AFmi-a plăcut strania normalitate a poemului.
în \"damblaua\" mea, privind fresca pictată cu fețele voastre de oameni, mi-am spus că e normal ca femeia să-și țină ochii mari, deschiși, în vreme ce bărbatului îi \"alunecă\" protezele (ochelarii) înspre... bărbie.
...
sunteți cu siguranță normalii orașului ăla
- niciunul dintre voi nu-și mai are cămașa ori vesta -
doar noaptea coboară \'ntr-un cerc auriu
- vă priviți câteodată pieziș - vedem care-i mort care-i viu
o rimă dincolo de ceață nu vine niciodată târziu
de vremuri - cu siguranță -
vom muri-mpreună
sau nu e rece - ... \'n jur e cald sau e ger -
da! și... privim un înger din cer
e mai bine să tacă acum... doar să tacă
în \"damblaua\" mea, privind fresca pictată cu fețele voastre de oameni, mi-am spus că e normal ca femeia să-și țină ochii mari, deschiși, în vreme ce bărbatului îi \"alunecă\" protezele (ochelarii) înspre... bărbie.
...
sunteți cu siguranță normalii orașului ăla
- niciunul dintre voi nu-și mai are cămașa ori vesta -
doar noaptea coboară \'ntr-un cerc auriu
- vă priviți câteodată pieziș - vedem care-i mort care-i viu
o rimă dincolo de ceață nu vine niciodată târziu
de vremuri - cu siguranță -
vom muri-mpreună
sau nu e rece - ... \'n jur e cald sau e ger -
da! și... privim un înger din cer
e mai bine să tacă acum... doar să tacă
0
prima strofa imi place cel mai mult. mi-a placut stabilitatea ambiguitatii perceptiei, care strabate poemul. daca tot ati dat-o pe semirime mi-am permis si eu sa bag o strofa de atelier.
mai ieri mergeam cu pegasul măiastru
prea mult am crescut între timp, dar mai sper
prin parc ne mânjeam pe tălpi de albastru
din bălțile-n care creștea un alt cer