dan tristian

Curgea totul atât de frumos, contrastant... Nu trebuia să accidentezi rațional acest vis... În penultimul vers cuvântul \"completând\" distruge muzica poemului. Poate mergea mai bine \"împlinind\" sau oricare alt cuvânt...mai muzical prin gerunziul său...

Solilocviu pustiu...

Poate ... un dialog desăvârșit... în suferință...

Criptic însă fără mesaj.

Esențial... dar lipsit de substanță. E absurd . Îmi comunică ceva dar nu pot să-i dau formă...

Imperfect dar... superb. Probabil imperfecțiunea e condiția adâncirii sentimentului...

Constructia ar fi putut fi slefuita spre mai bine insa textul imi sugereaza ca nu te lasat trairea sa o faci. Frumos! Neimplinita dar frumoasa...tu.

De acord. O singura chestie... modul acela lapidar de a comunica(vezi orice forma de haiku si nu numai) , sincer il apreciez. Te felicitam fara nici o urma de ironie. Dar sa ne intoarce...

Daca as fi putut sa-ti raspund in timp util cu siguranta n-as fi facut alpinism pe umerii tai. Cred in continuare ca remarca mea e de bun simt si constructiva insa ma simt jignit de modul tau tendentios de a reactiona ca si cum pierdem competitia iluziei \"tardiv\"...

Îți dau o tautologie - Cuvintele nu pot spune mai mult decât pot spune... Poate ai vrut să te folosești de concepte antinomice, să dai viață unei microgeneze - creația ta fiind poate prezumtiva liniște. Însă totul nu sugerează decât inerția căci Mișcarea ca principiu cauzal lipsește. Dar poate asta ai vrut să faci, să plonjezi oniric în tăcere,uzând de cuvinte-simbol asociate doar interesant... Și, atât liniștea cât și credința sunt aspecte latente ale ființei chiar dacă uneori capătă o formă exterioară, transfigurând obiectul ce le posedă. Sau, dacă vrei, sunt(liniștea, credința) muzica noastră intrinsecă, două subcategorii ontologice care merg spre identificare. Deci avem plan(OMUL), nu planuri... Iar sunetul pietrei poate fi la fel de bine tăcerea ceea ce nu presupune exclusiv liniștea, cât despre zei fără cap, cam forțată metafora unor necizelări de crezuri cu atât mai mult cu cât din acea formulare poți înțelege orice altceva. Oricum totul e doar supoziție. Pot însă să te felicit pt. modul acesta lapidar de a comunica.

Demolator. În sfârșit cineva care a reușit să fie abisal în câteva cuvinte...

Limpede ca acea iluzie care ne motivează deseori... Simplu și curat.

Împlinești fidel titlul poeziei prin construcțiile tale dezordonate. Poate fi chiar frumoasă...

Surprinzător! totuși o asociere nefastă de cuvinte.

Un mod de incantație periculos... Riști ca întoarcerea să o faci posibilă... Apoi a simți nu se rezumă doar la dureri chiar dacă lacrimile-s logica existenței...

Ai abordat elegant suferinte pe care ne obosim in zadar sa le facem uitate. Puterea sugestiei cuvantului tau mi-a creat starea aceea pe care numai iubind o poti cunoaste... Te felicit si... iti multumesc...

NU CRED CA SE POATE VORBI DESPRE UN TEXT FARA A SE FACE O DIRECTA RELATIONARE CU CEL CE L-A SCRIS.
IN CONSECINTA VOI VORBI DESPRE TINE... SI NU INDRAZNI SA-MI SPUI CA NU TE CUNOSC!
...
...
...