ți-am scris numele

imi pare rau uneori ca nu stiu sa comentez poeziile asa cum o faci tu, mai ales ca textul de mai sus merita un comentariu serios... ma rezum sa spun ca si acesta a fost o incantare, in primul rand intelectuala, pentru mine...

Criptic însă fără mesaj.

\"Criptic însă fără mesaj\" a putut cineva sa comenteze despre poezia aceasta.
Aici e frumusetea poeziei in general ca exista prin sine, fara sa ceara voie si fara sa ii pese ca unul sau altul nu intelege sau nu vede \"mesajul\"
In poezie inchidem un gind sau o stare sa ne putem intoarce la ea ca la o fotografie un film sau un mormint.

Ai înțeles, zici... atunci, află că ai înțeles pe dos. De ce? Simplu. Textul inițial al poeziei era afirmativ: ți-am scris numele pe nisipul clipei/oceanul l-a asimilat pentru milenii/și l-a șters cu mâna valului/l-am scris iar și iar/aplecat spre răsărit/răsturnat cu vocalele spre polul sud/ori adâncit spre viitor/blah-blah-blah. Textul mi-a părut atât de banal încât am hotărât să spun exact contrariul... :o)

Mie imi place si textul initial, ai putea sa-l pastrezi urmat de varianta actuala: mai intai ai scris numele iar oceanul l-a asimilat, ca pe caldura, apoi l-ai sters si oceanul ti-l aduce inapoi sa-ti bantuie somnul. Sau fiecare varianta separat - oricum imi place legatura dintre cuvinte si ape. Iata, peste Ocean ti s-a intors inapoi textul initial :)