Poezie
Luna Alba
1 min lectură·
Mediu
Luna alba(1990)
Luna alba ce goneste
Soarele spre asfiintit,
Intr-o seara imi graieste
Cu glas dulce si iubit.
Si imi spune-a ei lumina
Si un veac intreg s-astept
Pe cea, care de-o sa vina,
Am s-o strang o zi la piept.
Focul ce-al tau piept inunda
Nici o apa nu-l va stinge,
Dar va scade-ntr-o secunda
Mana ei cand te-o atinge.
Si-o vei duce-o-ntr-o poiana,
Unde pasari mii traiesc.
Vor veni far\' sa se teama
Spre cei doi ce se iubesc.
O sa-i spui ca veac iti pare
Anul care a pierit.
Ea-ti va da c-o sarutare,
Fericirea ce-ai dorit.
024.511
0
DT