Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros,
Când mâna întind aburind de iubire
Și-ntinsă rămâne căutând în neștire.
Nici munți, nici livada, nici cercul polar,
Se
Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros,
Când mâna întind aburind de iubire
Și-ntinsă rămâne căutând în neștire.
Nici munți, nici livada, nici cercul polar,
Se
Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros,
Când mâna întind aburind de iubire
Și-ntinsă rămâne căutând în neștire.
Nici munți, nici livada, nici cercul polar,
Se
Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros,
Când mâna întind aburind de iubire
Și-ntinsă rămâne căutând în neștire.
Nici munți, nici livada, nici cercul polar,
Se
Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros,
Când mâna întind aburind de iubire
Și-ntinsă rămâne căutând în neștire.
Nici munți, nici livada, nici cercul polar,
Se
Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros,
Când mâna întind aburind de iubire
Și-ntinsă rămâne căutând în neștire.
Nici munți, nici livada, nici cercul polar,
Se
Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros,
Când mâna întind aburind de iubire
Și-ntinsă rămâne căutând în neștire.
Nici munți, nici livada, nici cercul polar,
Se
Nu vreau o casa gen palat,
Nu vreau sa stau in vila,
Uitat si singur, de pe pat,
Gandind la voi cu mila.
Vreau doar sa am gradina mea
Si-n mijloc, doar o casa
Cu trei odai, de s-ar
Universul ostil, coborat dintr-o stea,
Pe-un burete uscat, e patrai mea.
Acum e schimbat, dar e imbibat,
Cu sange si lacrimi, si este patat.
Universul ostil este singurul drum.
In zare nu vad
Azi lumea a mers
Fara sa-mi spuna mie.
Am scris cate-un vers,
Inchis in cochilie.
De pe terasa romana
Am zambit la luna.
Am baut, din cana,
Palinca de pruna.
In vis, am vorbit
Cu un rege
Sunt doar un prizonier ranit,
In temnita tacerii;
De ea demult eu am fugit,
Am dat-o chiar uitarii.
Din nou ma-ntorc acum la ea,
Ma-ntorc de voie buna,
Revin la visul de a sta,
Afara e
Asa aproape-i geamandura
In seara asta ca o mare,
As vrea sa intru pan\\\' la brau,
Dar marea spune nu, o doare.
Ma lupt cu valurile fricii,
As vrea sa sorb apa sarata,
Cu mii de ochi plutind
Cainele negru si rau
Cainele negru si rau
Latra la oameni si musca;
Blocul il crede o cusca.
Cainele negru si rau.
Cainele negru si rau
Are pe blana lui semne
De biciuri taioase si
Lumina cea din piept(1986)
Cand va fi intuneric
Si Soarele-o muri,
Ne vom vedea doar noaptea,
In lumina lunii,vii.
Iar luna printre nouri
Privindu-ne, o zambi.
A\' noastre multe doruri
Ea
ORAS FRUMOS
Cand mi s-a spus ca-i un oras frumos,
Mi s-a parut a fi cam prea banal;
N-aveam bilet si un pantof m-a ros.
Acesta nu-i orasul ideal.
E un oras ca toate de la noi,
Cu oameni
Intuneric e in mare(1987)
Intuneric e in mare,
Dar lumina e in pesti,
Ce se plimba si se-ntreaba:
\\\"Unde sunt si unde esti?\\\"
E lumina aici, deasupra,
Toata viata, cat traiesti,
Dar
Mirosul vinilin de ghiozdan,
Penarul si omul bizar,
Ce-ncet ne-nvata sa vorbim,
Sa scriem frumos, sa citim.
Si prima ninsoare de tei,
Pasitul timid pe alei,
Creion chinezesc si
Ce singur sint intre latini
Si altii de culoare,
Ce-ades, cu un suras meschin
Ranindu-ma, ma doare.
Ce singur sint intre pereti
Ce costa milioane.
Au amutit ca de inghet
Prea sfintele
Mai bine nu-mi spuneati
Ca-i greu sa-ajungi la stele;
As fi facut o scara
Si-as fi ajuns la ele!
Mai bine nu-mi spuneati
Ca marea e adanca
Si ca pe pestii mici,
Mai marii ii
Eu nu vreau steaua ta,
Caci steaua ta-i prea sus,
Si vreau sa ma si-ntorc;
N-am timp nici pentru dus.
Eu am o stea aparte
In coltul meu de cer;
Se-nalta mult in noapte,
Se pierde in mister
S-a stins lumina de pe camp
Si noaptea e greoaie.
Mai intuneric e acum
In curte, in odaie.
Si cat de bine-a stralucit!
V-a dat la toti lumina
Si v-a crescut cu greu de mici,
Copii
Eminescu cat trait-a...
Eminescu cat trait-a
A spus tot ce-aveam de zis.
Am ceva din Eminescu:
Si repet acelasi vis.
Eminescu nu mi-e frate,
Nici parinte, nici bunic,
Dar ma vreau o
Banca-i langa alunis(1988)
Banca-i langa alunis,
Strecurata pe furis,
Caci pe ea stateam noi doi
Si gandeam ce-o fi apoi.
Au batut-o ani si ani
Si au nins-o vechi castani.
Putrezit e
Luna alba(1990)
Luna alba ce goneste
Soarele spre asfiintit,
Intr-o seara imi graieste
Cu glas dulce si iubit.
Si imi spune-a ei lumina
Si un veac intreg s-astept
Pe cea, care de-o sa
