Poezii

Doar cerul de stele mai pare frumos, Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se

Doar cerul de stele mai pare frumos, Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se

Doar cerul de stele mai pare frumos, Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se

Doar cerul de stele mai pare frumos, Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se

Doar cerul de stele mai pare frumos, Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se

Doar cerul de stele mai pare frumos, Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se

Doar cerul de stele mai pare frumos, Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se

Nu vreau o casa gen palat, Nu vreau sa stau in vila, Uitat si singur, de pe pat, Gandind la voi cu mila. Vreau doar sa am gradina mea Si-n mijloc, doar o casa Cu trei odai, de s-ar

Universul ostil, coborat dintr-o stea, Pe-un burete uscat, e patrai mea. Acum e schimbat, dar e imbibat, Cu sange si lacrimi, si este patat. Universul ostil este singurul drum. In zare nu vad

Azi lumea a mers Fara sa-mi spuna mie. Am scris cate-un vers, Inchis in cochilie. De pe terasa romana Am zambit la luna. Am baut, din cana, Palinca de pruna. In vis, am vorbit Cu un rege

Sunt doar un prizonier ranit, In temnita tacerii; De ea demult eu am fugit, Am dat-o chiar uitarii. Din nou ma-ntorc acum la ea, Ma-ntorc de voie buna, Revin la visul de a sta, Afara e

Asa aproape-i geamandura In seara asta ca o mare, As vrea sa intru pan\\\' la brau, Dar marea spune nu, o doare. Ma lupt cu valurile fricii, As vrea sa sorb apa sarata, Cu mii de ochi plutind

Cainele negru si rau Cainele negru si rau Latra la oameni si musca; Blocul il crede o cusca. Cainele negru si rau. Cainele negru si rau Are pe blana lui semne De biciuri taioase si

Lumina cea din piept(1986) Cand va fi intuneric Si Soarele-o muri, Ne vom vedea doar noaptea, In lumina lunii,vii. Iar luna printre nouri Privindu-ne, o zambi. A\' noastre multe doruri Ea

ORAS FRUMOS Cand mi s-a spus ca-i un oras frumos, Mi s-a parut a fi cam prea banal; N-aveam bilet si un pantof m-a ros. Acesta nu-i orasul ideal. E un oras ca toate de la noi, Cu oameni

Intuneric e in mare(1987) Intuneric e in mare, Dar lumina e in pesti, Ce se plimba si se-ntreaba: \\\"Unde sunt si unde esti?\\\" E lumina aici, deasupra, Toata viata, cat traiesti, Dar

Mirosul vinilin de ghiozdan, Penarul si omul bizar, Ce-ncet ne-nvata sa vorbim, Sa scriem frumos, sa citim. Si prima ninsoare de tei, Pasitul timid pe alei, Creion chinezesc si

Ce singur sint intre latini Si altii de culoare, Ce-ades, cu un suras meschin Ranindu-ma, ma doare. Ce singur sint intre pereti Ce costa milioane. Au amutit ca de inghet Prea sfintele

Mai bine nu-mi spuneati Ca-i greu sa-ajungi la stele; As fi facut o scara Si-as fi ajuns la ele! Mai bine nu-mi spuneati Ca marea e adanca Si ca pe pestii mici, Mai marii ii

Eu nu vreau steaua ta, Caci steaua ta-i prea sus, Si vreau sa ma si-ntorc; N-am timp nici pentru dus. Eu am o stea aparte In coltul meu de cer; Se-nalta mult in noapte, Se pierde in mister

S-a stins lumina de pe camp Si noaptea e greoaie. Mai intuneric e acum In curte, in odaie. Si cat de bine-a stralucit! V-a dat la toti lumina Si v-a crescut cu greu de mici, Copii

Eminescu cat trait-a... Eminescu cat trait-a A spus tot ce-aveam de zis. Am ceva din Eminescu: Si repet acelasi vis. Eminescu nu mi-e frate, Nici parinte, nici bunic, Dar ma vreau o

Banca-i langa alunis(1988) Banca-i langa alunis, Strecurata pe furis, Caci pe ea stateam noi doi Si gandeam ce-o fi apoi. Au batut-o ani si ani Si au nins-o vechi castani. Putrezit e

Luna alba(1990) Luna alba ce goneste Soarele spre asfiintit, Intr-o seara imi graieste Cu glas dulce si iubit. Si imi spune-a ei lumina Si un veac intreg s-astept Pe cea, care de-o sa

In al apei intuneric(1987) In al apei intuneric Iute-noata mii de pesti Si-n miracolul feeric Ei intreaba: \"unde esti?\" Dar nu-ntraba ei din voce, Plictisiti, ei au tacut; Doar mai tipa

Ca un arc s-antins istoria(1986) Ca un arc s-antins istoria Si se-ntinde tot mai tare, Iar curand, cu toata gloria, Ne vom scufunda in mare. Vor ramane muntii \'nalti- Ai Pamantului

E plin oceanul de pesti(1989) E plin oceanul de pesti Si ei sunt acum in pericol, Dar tu nu-ncerca s-ocrotesti Oceanul, caci fi-vei ridicol. E plin oceanul de pesti, Dar tu ai citit un

Cainele negru si rau(1994) Cainele negru si rau Latra la oameni si musca; Blocul il crede o cusca. Cainele negru si rau. Cainele negru si rau Are pe blana lui semne De biciuri taioase si

Lumina cea din piept(1986) Cand va fi intuneric Si Soarele-o muri, Ne vom vedea doar noaptea, In lumina lunii,vii. Iar luna printre nouri Privindu-ne, o zambi. A\\\' noastre multe