Dan Popescu
Verificat@dan-popescu-0012125
„inca iubim si totusi... ;iar acest (totusi) acopera un infinit”
Eu consider \"clișeele\" ca fiind fragmente de vis, poze în timp are propriei lumi și tocmai forma ciclică a poemului arată că de fapt toate aceste fragmente sunt adunate și simțite de o singură ființă, fac parte din același univers.
Versuri care mi-au plăcut:\"Ne-am inundat stigmatul cu-esențe de iertare\", \"Căindu-ne-n a minții fluidă decantare\".
Cu respect și speranța de a te mai citi în curând,
D.P.
Pe textul:
„Glossa" de Gabriela Hîrlea
Ai dat textului un final valabil, un final pe care așteptam să mi-l ofere cineva.
Îmi cer scuze.. datorită timpului (singurul lucru finit) nu am avut posibilitatea decât astăzi să citesc și să-ți răspund.
Te mai aștept, ori de câte ori vei dori să discutăm despre vise, realitate, oameni și alte ambiguități ale Universului.
Cu respect și drag,
D.P.
Pe textul:
„Geneza tăcerii" de Dan Popescu
Mulțumesc pentru vizită și pentru faptul că ți-a plăcut
Cu respect,
Pe textul:
„Să fii un simplu chiparos" de Dan Popescu
Tare mi-a plăcut, dar aș vrea totuși să îmi rezerv un bilet.
Cu drag,
D.P.
Pe textul:
„Muzeul apelor" de Ela Victoria Luca
Cu respect
Pe textul:
„Nebunul din Zagreb" de Lory Cristea
Cu drag!
Pe textul:
„Geneza tăcerii" de Dan Popescu
Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului.
Tu îmi înțelegi poezia pentru că suntem într-un fel compatibili sufletește, iar de fiecare dată când citești câte ceva din ceea ce scriu, mă bucur știind că altcineva trăiește pentru câteva momente o stare personală.
Să taci în visare, iar în timp ce copacul îți spune taina lui, frunzele căzute, moarte să tacă în jurul tău încununând astfel absolutul, tăcerea frunzelor care cândva îți vorbeau, iar acum se bucură, alături de tine de liniște, de pace, de întregul univers ce are ca unic punct de referință un copac ce îți șoptește: \"Este toamnă! Hai să fim noi de astă dată frunzele căzute\"; totul este ciclic, Licurici... și... da, oamenii mai tac și pe-aici! Dar visurile lor?
Cu drag,
Pe textul:
„Geneza tăcerii" de Dan Popescu
că va afla cacialmaua
Iar când te-o prinde ai să vezi
Toate stelele mai verzi.
Te va urmări cu drujba
Popa o să-ți cânte slujba
Și mai mult, ajunsă Sus,
O să spui tot ce n-ai spus.
Pe textul:
„Te mint cu plăcere" de Lory Cristea
Mulțumesc pentru vizită, dar mai mult, pentru faptul că ai putut înțelege ce am vrut să spun - poezia se termină cu speranța.
Cineva scria: \"Totul este mai trist ca moartea...; de fapt, moartea nu este tristă numai că nu poate să vorbească\" - tăcerea și speranța sunt convergentele noastre, axele pe care trebuie să la urmăm, iar visul este punctul nostru de abscisă - visăm că iubim și iubim visând
Cu sărutări de mâini și speranța regăsirii tale,
Pe textul:
„Geneza tăcerii" de Dan Popescu
Ca să urci la alt nivel,
Dar poezia, știi bine
Nu are nivel, ci rime.
Cu felicitările aferente,
Pe textul:
„Decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost." de Luchi Tenenhaus
Frumos le doinești tu, încât mi-a venit
să îmi pun pistolu\'-n brâu
și să plec în sus pe râu
să te strâng în brațe tare
pân\' ce mi-oi vedea în zare
toți haiducii mei pe cai
Strigând primăvara-n Rai
Și să plec și să mă duc
La izvorul de sub nuc
Să te-adorm cântând din nai
Doina dulce - cirlilai
......................
Și mai stai, mai stai, mai stai
Draga mea din vis de mai
Să beau seva ta de rouă
Floarea mea de lună nouă
Am să plec, am să mă-ntorc
Când a fi al meu soroc
Și-am să vin la tine-n prag
Să mi te sărut cu drag.
Mulțumesc pentru versuri și pentru armonia lor.
Cu deosebit respect și sărutări de mâini,
Pe textul:
„Descântec de Primăvară" de Dan Popescu
...iar dacă ești iubitor al poeziei clasice, atunci te mai aștept pe la mine. Poeziile tale sunt pe gustul meu și mă bucur nespus că mai există oameni care apreciază la o poezie în afară de valoarea sa stilistică, care îi determină originalitatea, rima și ritmul.
Cu respect,
Pe textul:
„Cum și ploaia ca și mine" de Dan Popescu
Pe textul:
„alergică la fericire" de silvia caloianu
Poemul tău este foarte original, dar prea modern pentru mine în ultima parte:
\"of of of doamne: când vii și tu la un fotbal?
sau măcar zi-mi adresa ta de messenger.\"
ce mi-a plăcut enorm:
\"nu cred în tine doamne
iar el mi-a dat o palmă peste dimineață\"
Cu respect,
Pe textul:
„of of of doamne" de Alexandru Dan-Alexandru
RecomandatNu am încercat să găsesc nod în papură, ci doar să fac observată o posibilă eroare gramaticală - cum spuneam, poemul este extraordinar și puternic, eu având întreaga stimă pentru poet.
Pe textul:
„Vânătoare de lună" de Jianu Liviu-Florian
O singura observatie imi permit sa fac, desi am ezitat daca voi proceda corect; totusi, mizez pe spiritul tau poetic :-). In versul: \"o alta pândi-vom, la noapte, flămând !\", verbul \"pandi-vom\" nu se acorda la singular cu \"flamand\" - ca o sugestie, poti scrie \"pandi-voi....flamand\".
In rest, felicitarile mele si tot respectul aferent!
Pe textul:
„Vânătoare de lună" de Jianu Liviu-Florian
