Dan Norea

Felicitări pentru o epigramă excelentă. Vin să supralicitez, în aceeași idee:


Aș vrea să mă duci în al șaptelea cer,
Pribegi printre stele, în noapte,
Dar am o-ntrebare: acolo-n eter,
Să numeri, mai știi, pân\' la șapte?

Anca, mă bucur că ți-a plăcut. În particular, poanta cu stricatul grindei mi-a ieșit în mod reflex, altfel nu știu dacă mi-ar fi venit în minte la durerea pe care o resimțeam atunci. Cu zeci de ani în urmă, o spuneam sistematic ori de câte ori unul din copii se lovea de mobilă:
- Ce-ai făcut, ai stricat mobila!?
Copilul, speriat de tonul meu mustrător, uita și de plâns și de durere.

Prin 2008 am avut un schimb de emailuri cu Luana Zosmer. Sau Hanna Fratu, cum își mai spunea, deși tot ea menționa că nici unul, nici altul nu erau numele ei real.
Printre altele, mi-a trimis o poză. În picioare, în blugi, pe malul mării, cu figura ușor umbrită - arăta superb. Zicea că are figura umbrită în toate fotografiile ei și că asta va mai dura câțiva ani, datorită trecutei apartenențe la serviciile secrete.

Aseară, după ce am aflat vestea, am scotocit prin arhiva de email-uri și le-am recitit pe toate. La sfârșit m-am uitat la fotografie. Nu știu cum m-am bâlbâit - poza s-a micșorat, am dat un double-click și Luana s-a instalat pe desktop-ul meu, printre icon-uri. Dimineața, când am revenit la laptop, era acolo și mă aștepta.

La serviciu am mers la inginerul nostru de sistem și mi-a explicat că mai nou, în Win 7, așa se întâmplă dacă dai double-click pe o poză.
- Vreți s-o scoatem de acolo ?
- Păi da, că arată prea bine ca să stea la mine pe desktop. Poate o vede nevastă-mea și-și închipuie alte alea.

Explicația cu Win 7 m-a cam dezamăgit. Îmi plăcea mai mult ideea că Hanna-Luana a plutit o clipă pe desupra mea.
Am scos-o de pe ecran, dar din minte nu pot s-o scot. Și nici nu vreau.

Nae, venind de la un umorist complet, cum ești tu, aprecierile mă încurajează și mă fac să merg mai departe (și) pe linia asta.
În privința expresiei \"bătut în cap\", la figurat o fi, dar la propriu a trecut demult. Dacă te uiți la dată, întâmplarea a avut loc prin toamna lui 2009. Iar povestirea, aproape în forma în care e aici, la vremea respectivă chiar a constituit o scrisoare către Ina. De curând am reluat serialul \"Cu inboxul la vedere\" și, în lipsă de altceva mai bun, m-am hotărât s-o scot din sertar.

Ești Sorin și-atât de când ești mic,
Însă nu mai fi așa de trist
Căci răbdare de mai ai un pic,
Vei ajunge și... Epigramist.


Multă sănătate, multă inspirație, mult noroc!
Dan

Azi îți urăm cu toții, Laurone,
Să-ți vină-acasă patru\'șcinci de tone -
Umor beton, adus din carieră,
În viitoarea \"Zâmbetonieră\"!

Când am citit \"dispărut\", m-am gândit - dispărut de pe site.
Dar ultimul rând m-a lămurit - dispărut dintre noi pentru totdeauna.
Cum e posibil? Era cea mai vie persoană pe care am \"cunoscut-o\" vreodată. Veselă, temperamentală, chiar vulcanică. Textele ei debordau de un umor sănătos, avea un limbaj natural cum rar citești. PÃrea că e expresia vie - tinerețe fără bătrânețe.

Nu-mi vine să cred că acum ne privește de undeva de sus, cu un zâmbet în colțul gurii. Luana, ne ierți că nu suntem la fel de vii ca tine?

La el în teatru am intrat
Să-l salutăm, cu drag, din nou.
Văzîndu-l, toți ne-am bucurat.
Văzându-ne,-a rămas tablou.




La mulți ani, Ioane, (și să ne vedem cât mai des)!

Anca, mă bucur că ți-au plăcut. Cu gerunziile, voi încerca să mai schimb câte ceva.


Doamna Nache, nu i-am ales pe autorii din grupaj pentru textele lor polemice, sociale sau politice. Am ales doar niște titluri, care se potriveau unor idei. Evident, opere precum \"Agonie și extaz\", \"Cum vă place\", \"În căutarea timpului pierdut\" nu au nicio legătură cu satira politică sau socială. Dacă aveam o asemenea intenție, ar fi ieșit un eseu, nu un grupaj de epigrame.
Aș zice că, dimpotrivă, umorul vine tocmai din contrastul între conținutul real al operei și ideea epigramei.

Cam așa e pe la toți,
Nu-ți fă griji, fi\'ndcă îmi pare
Că-ți convine și că poți
Tot s-o ții în continuare.

Florinel, dacă \"te-ai întors acasă\", înseamnă că romanul tău scris din fascicole e aproape gata. Când îl putem avea?

Le-am citit (cred) pe toate, știi că îmi place maniera ta de scris, ți-am mai spus-o. Așa că acum vin cu mici observații.
Când scrii la persoana I-a, stilul trebuie să se apropie mai mult de vorbirea orală. Uite, de exemplu, nu-mi sună bine \"să o suport pe tipa de-alături, datorită faptului că ne înghesuiserăm în spate trei persoane\".
În priviná faptelor care frizează absurdul, singura care s-ar încadra, după mine, este ideea că cerșetorul nu știa ce e aurul. Pentru a nu elimina tirada despre aur, dialogul cu \"nu știu ce e aurul\" poate fi înlocuit cu ceva de genul \"nu prea știu ce valoare are\".

Mă bucur că ți-am citit textul, am aflat ceva nou - „brățară înseamnă despărțire”. Informația e utilă, după caz poți evita să oferi brățări... sau dimpotrivă. :)

- pentru textele de până acum (l-aș fi pomenit și pe următorul, \"Noapte pe Limpedea\", dar a fost șters între timp),
- pentru prozodia excelentă și muzicalitatea deosebită,
- pentru că n-am mai citit demult o baladă bine scrisă,
- pentru că autorul, deși debutant pe agonia, dovedește că nu e poet de azi-de ieri,
- pentru că merită să fie citit de cât mai mulți iubitori ai poeziei în stil clasic,
consider că se cuvine o stea.
Aștept ca autorul să continue postările pe agonia, să-și completeze biografia și să-și mai domolească orgoliile, pentru că aici se poate aștepta oricând la opinii de toate felurile. Pe care, la rândul său, le poate exprima la textele colegilor.

Constat că vă ștergeți, rând pe rând, toate textele. Păcat! Tocmai voiam să vin cu un comentariu elaborat, dar risc să ștergeți și textul acesta.

În bine, nu cred vreo schimbare,
Dar am o mare-ngrijorare,
Că egiptenii, hopa-tropa,
Vor invada, toți, Europa.

Ordinea mea este 1, 4, 2, 3.
La 3 ai dreptate, primul vers nu prea sună bine în context.

De ce nu \"urcă\" în loc de \"suie\" ? Ar ieși o cacofonie.

Mulțam pentru vizită.

Mai întâi, pentru Nelu - așa (mai) da.

Apoi pentru Nae Bunduri și Radu Ștefănescu - am ținut cont de observațiile voastre, pentru care vă mulțumesc încă o dată. Pentru a nu rămâne comentariile fără conținut, postez aici variantele inițiale.

Victor Hugo

Venind Hugo acum, la noi în țară,
Și-nțelegând cam cine-s responsabilii
Pentru o viață dură și amară,
A scris pe loc romanul “Mizerabilii”.

Marcel Proust

Mergând în Parlamentul României,
A condamnat în gând tot ce-a văzut,
Și dezgustat a scris, pradă mâniei,
“În căutarea timpului pierdut”.

Publius Ovidius Naso

Prin urbea măzărească-n întuneric,
Din gropi în gropi purtându-și pesimistele
Idei despre exilul periferic,
Descris-a străzile din Tomis - ”Tristele”.

Charles Dickens, Alexandre Dumas, Honoré de Balzac

Cu “Marile speranțe”, -ntre golani,
Aveam iluzii certe, absolute,
Dar astăzi, “După douăzeci de ani”,
Mai am, e drept, “Iluzii, dar pierdute”

William Shakespeare

Văzând electoratul consecvent,
Mergând la vot cu mințile buimace
Și alegând doar hoți în Parlament,
A ridicat din umeri – “Cum vă place”.

Una mai veche:


Avansare în masă

Din ierarhie-așa denotă:
La modul excepțional,
Cu un Băsescu șef de flotă,
Poporu-i… contra-amiral.

Mie primul îmi place cel mai mult, mi se pare un haiku de excepție. E iarnă nu numai afară, ci și în părul și în sufletul bătrânului. Care, ajuns la vârsta bilanțului, își rememorează păcatele. Mai departe fiecare își închipuie despre bătrân ce crede de cuviință:
- e mulțumit că n-a trăit degeaba;
- regretă că a făcut atâtea păcate;
- regretă că n-a făcut mai multe.

Radu, aritmiile de genul ăsta sunt mica (sau marea?) mea problemă. La recitare îmi sună bine, abia când mi le reclamă cineva mă supăr pe ele.
Și cu semi-pleonasmele ai dreptate. Îmi trebuiau silabe în plus și am apelat la cuvinte cu semnificații apropiate.
Mulțumesc mult pentru observații, voi remedia.


Nelu, eram sigur că vei veni cu idei de aceeași manieră. \"Muc cel mic\" mi se pare excelentă, îmi place mult mai mult decât \"Albă ca zăpada\". Dar rima Hauff- Tauf nu mă încântă. Hauff poate fi mutat în titlu sau în mijlocul versului.

Laurone, mă bucur că ți-au plăcut, mulțam pentru stea. Catrenul tău, în schimb, pare destinat mai degrabă volumului colectiv al CUC-ului, decât grupajului de față.


Nae, ai dreptate, ultima are alt gen de umor. De aceea am și așezat-o ultima. Cu alte cuvinte, după atâtea rele descrise cu un limbaj dur, urmează \"Vă meritați soarta\".
Și cu cele trei gerunzii ai dreptate, voi încerca să găsesc altă soluție. Mulțam.