Nu mă uita!

Cam așa e pe la toți,
Nu-ți fă griji, fi\'ndcă îmi pare
Că-ți convine și că poți
Tot s-o ții în continuare.

Am fost o vreme necăjită,
Știind că soțul m-a uitat;
Acum -sunt foarte fericită...
(Mă bucur că m-ai remarcat)

:)

Te uită soțul? Nu-i o dramă
Și nici o catastrofă, nu,
Că dacă nu te bagă-n seamă,
Cum văd, te bagi în seamă tu. :)

Așa-i Petrică, nu-i o dramă
Și nici o catastrofă, nu,
Bărbatul nu mă bagă-n seamă...
Acum mă bagă altul: Tu.

cu cântec...!

Eu privesc un pic în urmă
Și n-aș vrea să spun prostii:
Făr\' să țină cont de burmă,
Te remarcă și soții.

De te remarcă ei, nu-i rău
Bărbații toți, cu miile
Nu te remarce însă, zău
Soțiile!

mi-am schimbat orientarea :)

Dintre toate, mă amice,
Una mi-a plăcut, să știi,
Dar acuma, eu ți-aș zice:
Nu vrei dumneata s-o ții?

ps. ce e aia \"burmă\", că n-am găsit în dex.

Eu din postura de barbat,
Desigur ca te-am remarcat,
Dar preferam, de bunaseama,
Ca sa remarc vreo epigrama.

Nu te remarce însă, zău
Soțiile.
(Adrian Anghel)

De-ar veni soțiile,
Cum zici tu, cu miile,
Nu mă tem de păruială
Că sunt cheală.

Dar preferam, de bunăseamă,
Ca să reamarc o epigramă.
S.O.

Eu nu te contrazic, Sorine,
Dreptate ai, de bună seamă;
Dar pot să spun că nici la tine,
N-am remarcat vreo epigramă.

x-ul... spune: BÚRMÃ s. v. inel, verighetă.

Da... aș ține-o doar o seară,
Doar așa, de gura lumii;
Dar m-abțin. Mai bine piară
Gândul, ca... lumina lunii!

BÚRMÃ s. v. inel, verighetă.

De o vreme parcă,
Totul e ciudat:
Soții mă remarcă,
Soțul m-a uitat.
I. U.


Două din vecine
Te vorbeau prin sat:
Remarcați de tine,
Soții le-au uitat.

De soțul meu fiind uitată,
Uitatu-m-am la toți prin sat,
Dar pe \"Burlacu\" Gigi iată,
De-abia acum l-am remarcat.
:)

... am remarcat că m-ai... remarcat!

Când eram printre berbanți,
Nu-ncăpeam de sicofanți.
De curând m-am demarcat
Și tu, brusc, m-ai remarcat.