Dan Norea

După părerea mea, diferența constă în cuvântul "alese". Alese, adică selectate de un antologator unic. Nu neapărat o singură persoană, poate fi și un grup omogen, cu aceleași criterii, unice. Atâta vreme cât fiecare autor își face propria selecție, nu se mai cheamă antologie, ci volum colectiv.
În seria cocorilor, poate că prima parte constituie o antologie, poemele fiind alese prin vot. Dar partea a doua nu, acolo participă orice membru RH care a participat măcar o etapă la concurs. Și participă cu poemele pe care singur le-a selectat, după propriile criterii. Grupul fiind eterogen, per total selecția nu mai are un criteriu unitar.

Cum, în general, primul criteriu al unui antologator este valoarea, termenul "antologic" exprimă exact acest lucru - superlativul. E adevărat, media valorică a "Cocorilor" a crescut an de an, dar asta nu le conferă atributul de antologie. Mă rog, asta e părerea mea.

Vin să corectez un pic cele spuse de Ion Cuzuioc. Este un volum colectiv, nu o antologie. Argumentele sunt următoarele:
- poemele din prima parte sunt cele votate în cadrul concursului săptămânal RH și sunt puse la dispoziție de un grup de socotitori;
- textele din partea a doua sunt rodul autoselecției fiecătui autor, câte 24 poeme de fiecare;
- formatul volumului a fost stabilit în anul I, în colectiv;
- titlurile succesive au fost votate în colectiv;
- coperțile succesive au fost alese în colectiv.
- fotografiile și desenele interioare sunt opera unor membri RH (RomanianHaiku).

Meritul lui Cornel Atanasiu este enorm, dar constă în altceva, nu în selecția poemelor. Enumăr, în ordinea crescătoare a importanței:
- munca de uzură de coordonare, tehnoredactare, corectare, legătura cu editura și distribuția volumelor;
- o postfață excepțională, un adevărat eseu, în care sunt comentate și puse în valoare cele mai bune poeme dintr-un an;
- cel mai important, faptul că, după zece ani, menține flacăra la fel de vie ca la început.
Datorită lui Cornel Atanasiu, grupul de site-uri Romanian Kukai (care include Romanian Haiku) este astăzi cea mai importantă școală de haiku din România.
Felicitări!

Cornel, ca de obicei ai perfectă dreptate.
Primul este în același un text nostalgic, pentru că face aluzie la toamna vieții și un text satiric, pentru că pomenește de ridurile dintr-un asfalt de proastă calitate.
Al doilea e o reluare a unui haiku mai vechi. L-am încadrat la senryu pentru că sugerează natura umană a unui haijin autentic - calitatea de a găsi un subiect în fiecare frunză.
Al treilea, într-adevăr, este cel mai umoristic. Are și un pic de satiră la adresa celor care găsesc motiv de gelozie până și într-o frunză.

Mulțumesc pentru că te-ai aplecat cu atât atenție asupra poemelor mele.

Domnule Nicolae Tomescu, asta era și ideea, să arunc o lumină asupra prezentului, sub pretextul unei luări la rost a lui Noe. Că mai sus de el e greu de ajuns. :)
Mulțumesc pentru vizită și aprecieri!

Dragă ymp, am așteptat să treacă noaptea. Mă vedeam destul de bine, la lumina lunii. Eram pregătit să dreg busuiocul, dar n-a fost nevoie.

album cu selfie -
în pădure soacra lui
parcă-i muma ei

Mulțam pentru vizită și steluță!

Rar mi s-a întâmplat să citesc o proză scurtă atât de asemănătoare cu o epigramă. Iată:
- este mult mai scurtă decât altele, tot așa cum o epigramă este mult mai scurtă decât alte poezii;
- este satirică, în special prin aceea că secretarul, bănuitor datorită unor precedente, suspectează o încercare de corupție;
- are umor exact ca o epigramă, care te face să zâmbești abia după ce s-a terminat;
- construcția pregătește impecabil pista falsă;
- poanta - total imprevizibilă - se găsește în ultimul paragraf.

Pentru toate astea, consider că textul merită o steluță.

Joana, autostrăzile din România nu sunt ca cele din Germania. După doi-trei ani de la darea în folosință, pe banda din dreapta, cea destinată TIR-urilor, apar gropi în asfalt. Unele peticite, alte nu, în funcție de vechime. În orice caz, relativ uniforme, încât ai impresia că sunt aceleași și că circulă odată cu tine.

Mulțumesc de vizită! Numai bine!
Dan

citind poemul -
recunosc rușinat
am amețit și eu

Domnule Georgescu, 2 din 3 mi se pare un scor foarte bun.
Vă mulțumesc pentru vizită și aprecieri!

Mulțumesc pentru aprecieri! Tăios și subtil, este exact ceea ce-mi doresc să se înțeleagă. Mă bucur că eu am reușit să transmit, iar dvs ați reușit să receptați.

O seară minunată!
Dan

...pentru steluța roșie!

Nae, e una din puținele ocazii în care nu mi-am putut face o evaluare valorică a epigramelor. Le-am ordonat la întâmplare, în ordinea în care le-am scris. Mă bucur că tu ai criterii mai fine decât ale mele. Dar prima și ultima n-au prea contat la Brăila nici pentru mine. Am luat un premiu special, care mi-a adus un volum de Tropcea, opere complete.

Nu cred că la tine a contat vreo referință de la centru. În general, toate considerațiile tale despre centru mi se par speculații. Și, sincer, nici nu mă interesează atât de mult.

Mulțumesc pentru felicitări! Dacă e să ne vedem, ultima ocazie de anul ăsta e Vasluiul. În rest n-am trimis texte și nici nu cred că mă trage ața la alte festivaluri. Mai am și alte proiecte.
Mulțumesc pentru vizită și semn!

Ca orice text, mai mult sau mai puțin spontan, cel de mai sus a fost pregătit de acasă, așa că l-am auzit prima oară în mașină, în drum spre Brăila. A doua oară l-am auzit la festival, unde a stârnit ropote și hohote. A treia oară l-am citit pe facebook, unde am dat un like, să nu se supere Noni pe mine. A patra oară aici, tot sperând că a mai adăugat ceva de bine despre mine.
Atât despre stilul lui Gagniuc!

Alte amănunte despre festival veți afla din foto-cronica pe care a promis că o va realiza Vali Slavu. Aplauze!

Un amănunt care nu va apărea în cronică este acela că în noaptea care a urmat, Gagniuc, Țucă, Bâlici și Diviza chiar s-au întâlnit la o partidă prelungită, în camera ospitalieră a moldovenilor. Dacă îi adaug și pe Brumă, Moleșag, Norea și Toderașcu, stau și mă întreb cum de s-a terminat vinul atât de repede, că doar persoanele respective sunt renumite pentru abstinență.

Deși toți cei pomeniți în cronică au plecat acasă diplomați, dobrogenii se pot lăuda că sunt mai cu moț: sunt singurii care au luat bacul!

Joana, aveți dreptate. Parcă mai mult decât în alte grupaje, aici am personaje care diferă de altele (atipice, cum spui), dar care diferă mult între ele. Experiența de care vorbești nu se vede atât în scrierea tristihurilor, cât în folosirea sensurilor multiple ale cuvintelor - omonimie, polisemie, calambur. Îmi place jocurile de cuvinte și le folosesc de peste 10 ani. Aici, expresia "îl lasă rece" are trei sensuri complet diferite.

Mulțumesc pentru vizită și semn! Salutări din Constanța!
Dan

Recunosc: încadrez sistematic toate secvențele senryu la texte umoristice, în mod reflex.
Pe de altă parte, senryu nu înseamnă neapărat tristih umoristic. Poate fi un tristih care se referă la natura umană, în general satiric.

În cazul de față, e un grupaj cu personaje din basm la gura sobei. Ca fetița cu chibrituri să aprindă focul cu o brichetă, mi s-a părut un paradox simpatic. Al doilea încearcă o suprapunere a destinelor celor două, Albă ca Zăpada și Cenușăreasa. Iar în ultimul tristih, sincer să fiu, se poate regăsi bucuria pe care am resimțit-o, la vremea respectivă, când Hansel și Gretel au aruncat-o în sobă pe vrăjitoare. :)

Mulțumesc de vizită!

Anunțul despre Festivalul de umor de la Chișinău trebuie luminat cu o steluță, pentru ca niciun umorist să nu poată spune: "N-am știut!"

Aveam o altă variantă a regulamentului, primită mai demult prin email. Constat două modificări:
- termenul de trimitere, de la 1 oct., a devenit 10 oct.
- la modalitatea de trimitere s-a adăugat poșta electronică.
Cum sunt un mare adept al folosirii internetului în organizarea concursurilor, salut această inițiativă și sper ca și alți organizatori de festivaluri să meargă pe această cale. Evident, trebuie luate niște măsuri pentru asigurarea secretizării, dar astea deja sunt chestiuni tehnice.

Succes în organizare!

Nu știu de ce vă e teamă de sforăitul lui Gagniuc. Eu am dormit cu el - inclusiv la Gura Humorului - și vă pot spune: cea mai bună armă de apărare e atacul. Duminică la micul dejun, Gagniuc mi-a spus:
- Dane, spre dimineață ai cam sforăit!
Venită de la el, remarca m-a umplut de mândrie.

La Gura Humorului am mai avut un motiv de mândrie. Am povestit asta și pe scenă, spre deliciul spectatorilor. Acum câțiva ani, la un festival, am ajuns cu epigramiștii la o mănăstire. Grigore Chitul și cu mine, singurii mai evlavioși, am aprins câte o lumânare, cu rugămintea expresă adresată lui Dumnezeu să luăm premii mai multe și mai mari decât Bunduri. Ei bine, dacă vă uitați la clasament, puteți constat că Dumnezeu ne-a ascultat ruga.
Deci, domnilor atei, DUMNEZEU EXISTÃ!


Despre cronică, trebuie să-i adresez felicitări lui Laurone pentru stilul umoristic al textului, pentru fotografiile bine alese și, mai ales, pentru promptitudinea informării!

Ca unul care a scris primele cronici de acest gen de pa agonia...

Ca unul care știe câtă atenție în timpul festivalului și câtă muncă după aceea presupune o asemenea cronică...

Ca unul care știe cât de ocupat este Laurențiu și cât de mult l-a costat să-și rupă un pic din timpul de odihnă pentru a scrie și a posta cât mai repede articolul...

Ca cititor pasionat de umor, încântat nu numai de conținutul, ci și de stilul savuros al cronicii...

Nu pot să nu vin cu aprecieri și cu o steluță binemeritată!

Grigore, felicitări!

Cinci epigrame, una mai inspirată decât cealaltă!
Totuși, le-aș putea ordona, după gustul meu: 3, 1, 2, 4, 5.

Pe Vineri! (urarea preferată a țânțarilor de pe insula lui Robinson Crusoe)

Noni, mulțumesc pentru aprecieri, comentariul tău mă onorează.
În privința poeziei despre mănăstiri, e cam lungă pentru recitalul de pe scenă. Mai ales că, să nu uităm, am luat premiu la epigramă.