La gura sobei (2)

Primul micro poem, care ne duce cu gândul la povestirea atât de tristă a lui H. C. Andersen, cred că n-are de ce să fie încadrat la texte umoristice. Chiar să fi avut o brichetă fetița nu văd cum i s-ar fi schimbat soarta. Și apoi ea doar visa să ajungă la gura sobei, drama ei se petrece noaptea în plină stradă.
Hansel și Gretel al Fraților Grimm au avut de a face cu o ușă de cuptor. Faptul că de acolo privesc la vrăjitoare implică vreo undă de umor?

doar al doilea poem, cred eu, are o tentă umoristică ce derivă din contradicția dintre numele prințesei și faptul că a fost maculată de cenușă.

Recunosc: încadrez sistematic toate secvențele senryu la texte umoristice, în mod reflex.
Pe de altă parte, senryu nu înseamnă neapărat tristih umoristic. Poate fi un tristih care se referă la natura umană, în general satiric.

În cazul de față, e un grupaj cu personaje din basm la gura sobei. Ca fetița cu chibrituri să aprindă focul cu o brichetă, mi s-a părut un paradox simpatic. Al doilea încearcă o suprapunere a destinelor celor două, Albă ca Zăpada și Cenușăreasa. Iar în ultimul tristih, sincer să fiu, se poate regăsi bucuria pe care am resimțit-o, la vremea respectivă, când Hansel și Gretel au aruncat-o în sobă pe vrăjitoare. :)

Mulțumesc de vizită!