Dan Norea

Mitrule, așa cum l-ai construit, este o variantă de haiku, numită senryu. Diferențele sunt două:
- un haiku se referă la natură, iar un senryu - la natura umană;
- senryu are o nuanță de umor.

Din aceste puncte de vedere, tristihul tău e un senryu. Jocul de cuvinte mi se pare benefic.
Ce nu e bine la tine: acțiunea trebuie să se desfășoare la timpul prezent. Un haiku trebuie să descrie un aspect particular care are loc ACUM.
Una peste alta, mă bucur că ești interesat de acest gen. Te mai aștept.

Cornel, ai perfectă dreptate, voi încerca să țin cont de observații. Știi, eu salvez în fișiere doc textele de pe agonia cu tot cu comentarii. Când am scos volumul, am ținut cont de ele. Așa că observațiile tale vor fi foarte utile peste câțiva ani, când sper să vin cu al doilea volum.
Cu epigramele în tandem s-a întamplat așa: am plecat de la \"Dacă nu curge, pică\", am ajuns la \"Totul curge\" și, cum n-am reușit să le includ în aceeași epigramă, cu tot cu poanta \"pică\", am scris două epigrame distincte.


Am știut la mate, am greșit un pic,
Dar am stat în bancă lângă o gagică...
I-am șoptit întruna, nu știa nimic,
Am s-o sun deseară, nu știu... poate pică.
(Nelu Gârda)

Răspuns de domnișoară:
\"O idioată-aș fi
Să pic a doua oară
Chiar în aceeași zi.\"


Studenta-și achită restanța,
În alianță cu natura;
Foloase-aduse circumstanța,
De-ndată ce deschise gura.
(Ion Cuzuioc)

Studentele la stomatologie
Sunt cele mai docile și se știe:
Când trag biletul, ce mai tura-vura,
Cum vine profesorul, deschid gura.

...s-a ajuns la un fel de forum, ceea ce nu e rău în sine, dar nu cred că e locul cel mai potrivit.
Totuși, îmi spun și eu oful. După mine, răul cel mai mare este programa hiperîncărcată din liceu. M-am uitat pe manualele copiilor mei și m-am îngrozit. Au introdus în liceu tratate universitare, la toate materiile. S-a ajuns ca elevii buni să învețe doar la materiile de bac și de admitere la facultate, iar la celelalte să fie tolerați. Asta pentru că, evident, la nivelul actual de încărcare, nimeni nu poate învăța de 10 la toate materiile. Cu alte cuvinte, ne furăm singuri căciula. E necesară în mod clar o departajare mult mai diferențiată decât acum, urmată de relaxarea programei la materiile fără legătură cu specificul clasei.
Se pierde din vedere esențialul: liceul trebuie să formeze cultura generală, nu să se substituie primilor doi ani de facultate... de fapt de la o mulțime de facultăți.
Așa cum e structurată acum programa, elevul învață doar la materiile care îl interesează. La restul, învață și uită, pentru că organismul se autoprotejează.
Am constatat că posed mult mai multe elemente de cultură generală, căpătate din liceu, decât copiii mei, la un an după terminarea liceului. Nu le-am reproșat niciodată, nu e vina lor, e vina programei.

Nu spun că nu sunt și alte motive ale nivelului actual din învățământ. Doar că pe toate celelalte se pune mare accent în talk-show-uri, din motive politice, sociale și sindicale. Dar de programa încărcată văd că nu prea vorbește nimeni. Oei, repet, mie mi se pare primul lucru care trebuie schimbat.

Să mă ierte taica, să mă ierte muica,
La examenu-ăsta totul a fost greu;
Au picat cu zgomot cartea și fițuica,
Pixul, celularul... în final și eu.

Singura cârcoteală ar fi legată de versul 2, pare cam de umplutură. Probabil e mai greu de găsit o soluție pertinentă, datorită rimei \"eul\". Nu e mai bine să schimbi ultimul vers?

-A picat... liceu\'-ntreg!

Vali, ai dreptate, Caransebeșul face ce face și rămâne de neuitat. :)
În privința pozelor, se vede priceperea lui Todo. Dar mai contează și exercițiul: încă din tinerețe îmi plăcea să aleg 5-6 poze dintr-un morman, să le așez într-o anumită ordine și să construiesc un mic text bazat pe ele.

Cu premiile nu știu dacă ai dreptate. Din păcate, la Caransebeș n-am fost decât trei agoniști. Lui Jorz nu-i place să posteze cronici, nici anul trecut n-a făcut-o. Todo n-a avut net până aseară. Iar eu nu puteam să postez un text despre festival și să nu public premiile. Știu că tu le aflaseși la telefon, dar majoritatea epigramiștilor abia așteaptă să vadă componența podiumului.

Abia în seara asta i-a revenit netul lui Todo și a putut să-mi trimită un morman de fotografii de la Caransebeș. Drept care am împănat textul cu poze, lucru pentru care îi mulțumesc în numele meu și în numele acelora care doreau să vadă cum a fost.

Un șef nu se comportă ca un
Om liniștit și așezat;
Abia atunci când are scaun
Constați cât e de constipat.

Pentru a scrie epigrame,
Îmi torn și duc mereu la gură
Un păhărel gradat, în grame,
Adică... totul cu măsură.


Grigore, se vede că ești rebusist. Se pare că zicala ta preferată este \"Est modus in rebus\". Cu ea nu dai niciodată greș. Dar să nu generalizăm.
:)

Suflători din spate
Țipă, protestând:
- Coarde așezate
Toate-n primul rând?

Calimero, citez din regulamentul de la Timișoara:
\"Condiții impuse:
- originalitate
- poantă
- prozodie perfectă
- lungimea versului de maximum 9 silabe
- rimă încrucișată (1 cu 3 și 2 cu 4)
- decență
- fair-play\".
Eu de aici înțeleg că epigramele cu rimă împerecheată sau îmbrățișată nu vor fi depunctete, ci descalificate. Mă rog, probabil că în practică nu sunt date afară din concurs, dar cu siguranță că depunctarea e atât de drastică încât, indiferent de valoare, n-au șanse să câștige. Ceea ce nu mi se pare în regulă.
La celălalt punct ai dreptate: DACÃ folosești tema drept titlu, nu e indicat să apară și pe post de poantă, în versul 4. Deși epigrama lui Petrone încalcă și regula asta, și totuși e apreciată. La Caransebeș, colegii i-au cerut în mod expres să o recite.


Tataie, dacă epigrama lui Petrone era participantă la un concurs cu tema \"Unde duce băutura\", n-ar fi trebuit să o trimită ca să nu repete tema?


Nelu, te aprob în totalitate: dacă, încălcând o regulă, scoți o epigramă de excepție, totul e OK. Iar eu completez: regula ar trebui amendată.

Ioane, ai dreptate, construcția poate fi îmbunătățită. Voi ține cont de sugestiile tale, mulțumesc.


Reacție firească

Oricine poate să disece
Că n-ai obsesii de netot:
Cine nu vrea o bere rece
După o cură de compot?
(Tataia)

De la o vârstă...

Îmi plac cireșele și mie,
Când sunt pereche, într-o iie,
Dar vara alta e plăcerea:
Pe locu-ntâi tronează berea.


Anni-Lorei, mă bucur că ți-au plăcut. Te mai aștept.

Ottilia, sunt de-a dreptul încântat. Deși au o temă comună, poemele au facturi complet diferite. Și totuși, ți-au plăcut toate.
Mulțam pentru semn.


Nelu, bună ideea ta, dar aș veni cu o variantă proprie:

singur la masă -
așteptând o brună
terminai opt blonde

Pomu’ care face bere
Se numește dozator?
(Nelu Gârda)

Din catrenul ăsta mic
Te văd cam nelămurit
Și atuncea îți explic:
Pomu-i bun doar la sfârșit!


Să petreacă împreună
Când c-o blondă, când c-o brună...
(Neculai Lunca)

Cu blonde, brune, la un bar,
Fidelitatea-mi se confruntă
Și-l chem atunci pe ospătar:
- Aș vrea o bere, dar căruntă.

\"L-am prins c-o parodie-n pat,
Așa începe drama;
Și c-un sonet m-a înșelat...\"
Se plânge epigrama.

Ioane, argumentul ăsta cu lipsa de politețe față de participanți, în cazul anunțării notelor, poate fi demontat instantaneu. Nu știu dacă știi cum a procedat Lucian Perța de la Vișeu: a publicat notele, dar nu lângă nume, ci lângă moto. Mi se pare o dovadă nu numai de transparență, dar și de bună credință, care ar trebui să astupe gura eventualilor cârcotași.


Nae, uitasem să te întreb: ai reproșat epigramei lui Viorel Martin \"Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă\". Asta e cumva o lipsă? Eu am folosit de mai multe ori metoda asta, uite un exemplu:

Statuie ecvestră

În marmură, cioplind cu dalta,
A folosit greșit unealta
Și-n loc de armăsar, e iapă...
Deci, unde dai și unde crapă.

Crezi că folosirea explicită a temei îi scade valoarea epigramei?

Ioane, prima oară n-am înțeles pentru că ai încercat să fii prea politicos și în loc de \"măgarii\" ai scris un cuvânt apropiat ca rimă \"bulgarii\". M-am gândit: ce legătură au bulgarii?

Nae, nu e nicio problemă că folosești pagina mea pentru a comenta clasamentul de la Caransebeș. Dar sper că nu te aștepți să fac și eu comentarii similare. Mie concursurile de epigramă de pe agonia mi-au folosit foarte mult: am studiat modul colegilor de apreciere și am constatat că doi arbitri, ambii competenți, ambii cinstiți, dau clasamente diferite. Asta datorită gustului propriu și a importanței pe care o acordă uneia sau alteia dintre rigorile genului.

Mersi Ica,... m-ai descris destul de bine.
(Gârda Petru Ioan)

Încearcă, Ica, să-ți mai crești
Valoarea de epigramistă,
Însă te laud, fi\'ndcă ești
O buna caricaturistă.


Am uitat să adaug ceva: la catrenul meu precedent, ultimul vers e luat din poezia \"Zburătorul\" de Eliade Rădulescu. Am întâlnit poezia asta prima oară în liceu, după care am uitat de ea, dar același citat l-a mai folosit Nelu Gârda acum vreo doi ani, ceea ce m-a făcut s-o recitesc. Deci e pe jumate vina lui.

Florinel, punând în balanță pierderea cu câștigul, și eu zic la fel, că a meritat să pierdem trenul.
În legătură cu povestea ta, voi încerca să fiu mai explicit. După ce am străbătut trenul până la vagonul 4 și i-am povestit lui Florinel cine mai e în tren, mi-a spus:
- O, pe domnul Corbu nu l-am mai văzut de câțiva ani. Hai că vin și eu cu tine înapoi, ca să-l salut.
Când am ajuns în compartimentul cu Elis Râpeanu și George Corbu, Florinel s-a pupat cu doamna Elis, a schimbat cu ea două vorbe și a ieșit pe ușă. Am mers până la vagonul 1, a salutat-o și pe Florina Dinescu, după care mă întreabă:
- Dar domnul Corbu unde e?
- Păi nu l-ai văzut? Era în compartiment cu Elis.
- Aoleo, nu l-am recunoscut, ce-o fi zicând omul ăla despre mine.
Ce a zis \"omul ăla\" v-a spus deja Florinel.


La ce vârstă au epigramiștii consacrați și plimbăreți, ce să te miri...
(Nelu Gârda)

Tu ai dreptate, bunăoară
Au coborât la chioșc în gară
Cei plini de viață și antren...
Iar moșii au rămas în tren.


...și apoi, la Caransebeș, trebuia să rămână ceva de neuitat.
Ioan Jorz

Ioane, fii mai explicit, că nu toți au dezlegat rebus. În general, Caransebeșul a fost de neuitat în sensul amintirilor, doar Caransebeșul de pe Muntele Mic a fost de neuitat în sensul celălalt, adică de neprivit.
În schimb, la faza cu bulgarii m-ai pierdut pe mine în ceață. Ultimul vers nu-mi spune nimic.


Pentru toată lumea: aștept să-i vină net-ul lui Todo, poate îmi trimite niște poze și le inserez în text.

Citind ce scrie-aicea, subtil, epigramista,
Tristețea mă doboară și nu pot s-o înfrâng,
Îmi duc la ochi un deget și-apoi îmi scot batista,
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng.