Vânători și pescari

Un fazan zburând-
Vânătorul dormita
Pe patul...puștii.

Nu știu dacă ce am zis e un haiku dar ale tale-mi plac.
mitru

Mitrule, așa cum l-ai construit, este o variantă de haiku, numită senryu. Diferențele sunt două:
- un haiku se referă la natură, iar un senryu - la natura umană;
- senryu are o nuanță de umor.

Din aceste puncte de vedere, tristihul tău e un senryu. Jocul de cuvinte mi se pare benefic.
Ce nu e bine la tine: acțiunea trebuie să se desfășoare la timpul prezent. Un haiku trebuie să descrie un aspect particular care are loc ACUM.
Una peste alta, mă bucur că ești interesat de acest gen. Te mai aștept.

nu e rău că ai adoptat acest stil modern (telefonul mobil)pentru poemul senryu. primul poem se poate transforma cu ușurință în haiku dacă scoți taifasul dintre vrăbii. eu zic că sînt bune. nu e chiar simplu de compus acest gen de poem. am observat că cei care scriu epigramă au ușurință în formarea versurilor ptr poemul senryu.

am trecut pe la tine, bia

Bia, e adevărat, epigramiștii au ușurința, căpătată prin exercițiu, de a folosi la maxim silabele. Au și obișnuința de a mânui calamburul, paradoxul și ironia. Dar uneori există riscul de a ieși o epigramă în 17 silabe, în loc de senryu. Pentru că, totuși, genurile sunt mult diferite.

Mulțumesc pentru trecere și aprecieri.

Întrebarea mea este următoarea. Niciunul din aceste haikuri nu are kigo. Atunci cum se mai poate numi haiku?

Dragă domnule Enache Narcis Nicolae, v-aș putea răspunde că vânătoarea și pescuitul sunt ocupații sezoniere. Dar nu ăsta e adevăratul motiv, ci faptul că, așa cum e menționat și în subtitlu, e vorba de o specie a haiku-ului numită senryu. Diferența este că un senryu nu are drept cadru natura, ci natura umană. Cu un pic de umor și un strop de ironie, cu aceeași structură formală, dar fără kigo.

***
interesante si frumoase sarje vanatoresti.
spatiu supus detasarii, meditatiei transdialogale inteligente.
am citit cu placere!

la vânătoare-
ma întorc cu tolba
plină de haiku-uri


la vânătoare -
mă reîntorc cu tolba
plină de săgeți

Dan-T

mulțumesc pentru explicații. Nu am observat subtitlul \"Secvență senryu\". Câteva vorbe despre versuri: surprind cu umor natura omului (modern). Vânătorul prins în mrejele liricii, se afundă în somnul revelator, iar vrăbile discută bucuroase pe țeava puștii.(vorbim desigur despre un vânător hippie, militant pentru pace). La sfârșitul zilei se întoarce cu tolba plină de versuri.( are frigiderul plin cu prepeliță de supermarket; și oricum... familia lui mănâncă de mult timp la McRață). \"Pescarul pe baltă\" este nimeni altul decât un oricine, un oricine cu un telefon, adică toată lumea. Eu mă bucur... și peștii și vrăbiile au scăpat cu viață din jocul de-a vânătorul și de-a pescarul. Numai bine!

Domnilor Petruț Pârvescu, Enache Narcis Nicolae, vă mulțumesc pentru aprecieri, vă mai aștept.

Domnule Prundoiu Dan, deși are primele două versuri practic identice, replica dvs nu e ceea ce se cheamă o \"variantă\", pentru că are sensul complet schimbat. Poate fi, totuși, numit senryu.

să te întorci cu tolba plină de haiku-uri sau cu ea plină de săgeți înseamnă ca e goală de vânat... în plus, gândesc eu, tolba plină de săgeți vrea să spună că nu s-a folosit niciuna...

cu stimă, Dan-T