Dan Norea

rog pe dl editor (dna editor) să motiveze promovarea acestui text slab
(Miclăuș Silvestru)

În cazul acesta, sintagma "text slab" nu e oportună. Eu am spus "ghicitoare slabă", ori un editor nu are cum să aprecieze valoarea unei ghicitori, pentru că nu știe răspunsul. Așa, din punct de vedere prozodic, pare OK, deci editorul nu avea niciun motiv să refuze accesul pe pagina principală.

Repet, e o ghicitoare slabă, din două motive:
- ultimul vers nu aduce indicii, ci derutează; de fapt, e cam de umplutură, pus de dragul rimei;
- răspunsul este un regionalism de care, eu personal, n-am auzit niciodată.

Cum ar fi trebuit cineva insistent să folosească dicționarele pentru a găsi răspunsul?
1. "E un fel de zboară-n lume" - aha, cred că e un pițigoi!
2. "Cu un nume mai ciudat" - aha, nu e un pițigoi obișnuit, o fi un pițigoi codat!
Dar cu ultimele două versuri ce-o fi? Mă uit în DEX, nu găsesc nimic. Mă uit în Enciclopedic, tot nu. Hai să caut în dexonline, să văd, nu cumva pițigoiului codat i se mai spune (regionalism) țârțâr ? Ba da!
Uraa! Am găsit răspunsul!

Nae, e bună, deci vin cu stea. Dar vreau să-ți spun că giratoriile, ca și învârtelile, au împânzit toată țara, nu numai Brașovul.

Și o replică, făcută pe fugă. Primul vers suportă îmbunătăâiri.

O știre scaldă tot eterul:
Ministrul Y are boala
Să zboare cu elicopterul...
Că tare-i place învârteala.

Dacă citești mai atent, pițigoiul cela este numit regional țârțâr.

După mine e o ghicitoare slabă. Ultimul vers n-are absolut nicio legătură. Nu-i vorbă, nici celelalte nu sunt prea inspirate.
Dar alta e problema. Să alegi ca soluție un asemenea regionalism, asta duce în mod cert la imposibilitatea dezlegării.

Beethoven

Proprietăreasa-l aborda
O dat’ pe lună, dar zic unii,
Bani de chirie nu avea
Și-atunci i-a spus... Sonata lunii.

Chopin

Dup-o Nocturnă, cu băieții,
A ațipit pe o dormeză,
Dar în lumina dimineții
A-ntrezărit... o Poloneză.

Bach

I-a spus maestrul său de studiu,
Când a sosit cam brusc acasă
Și l-a surprins într-un Preludiu...
Că Fuga e mai sănătoasă.

Carmen, bine ai venit! Mi-ai risipit o nedumerire veche: cum de îți păstrezi silueta aia de fecioară. Probabil nici ție nu-ți place ce gătești. :) Tare aș intra în cercul hrănit de tine, măcar pînă dau jos vreo 15 kile.
Da' vorba lui Laurone, epigrame sau niște proze din alea meseriașe mai știi să scrii? Că ne e dor.


Nelu, după câte știm cu toții, suma viciilor e constantă. Așa că păstrează-le tu pe astea de azi, că dacă le lași, cine știe ce vicii noi mai capeți.

În mod cert, catrenul de față nu e o epigramă, chiar dacă are o pistă falsă și o surpriză în ultimul vers. George Mira și Jupp au dreptate, dacă nu are măcar un strop de satiră sau ironie, nu e epigramă.

Conform wikipedia, catrenul este un madrigal. Iată definiția: "Textul unui madrigal este o poezie lirică de proporții reduse cu caracter idilic sau galant, care exprimă sentimente delicate sau complimente galante, adresate unei femei."

Ceea ce wikipedia nu știe este că epigramiștii practică un gen de madrigal epigramatic - un catren cu valențe epigramatice care, în loc de satiră sau ironie, "exprimă sentimente delicate sau complimente galante", adresat nu neapărat unei femei.

Cum în lista pusă la dispoziție de agonia nu există opțiunea madrigal, părerea mea este că cea mai apropiată alegere este epigrama. Deci încadrarea este corectă.

Mirela, scuze. Am aflat (prea târziu) că am nimerit ziua, dar am greșit luna.

Nelu, mulțam. E bine de știut că, dacă primul sonet a fost scris prin 2008, celelalte trei au mai puțin de o lună, fiind stimulat de sonetele Mirelei de pe facebook.
Le-am spus replici și nu parodii, pentru că stilul este total diferit. Sonetele Mirelei au fost mai mult pretexte, abia dacă am folosit câte un vers sau o sintagmă din fiecare.
"Nu știu să fie reguli în iubire"
"Eu nu mă vând, iubito, pe o carte"
"Poftiți, vă rog, factura la lumină!"
"Îl agățam necesarmente, dar"
Totuși, trebuie să recunosc, dacă nu-i citeam sonetele Mirelei, n-aș fi ajuns să le scriu pe acestea. Rezultă, necesarmente, că Mirela e o muză eficientă. E posibil să continui. :)


Dan-T, apropo' de înzecit, ai auzit de Sf. Sebastian?

Tu vei ajunge, pe cuvânt,
Printre epigramiști, un sfânt,
Căci vei primi, chiar înzecit,
Săgeți ce azi le-ai oferit.
:)

Cum ea avea nărav, din fire -
Știind că e o fată bună -
Dorea o primă întâlnire
Cu toți băieții, din comună!
(Ion Ruse)

Am înțeles de-aici, cumva,
Precum demult, în bancuri,
Că-i place compania ta...
Compania de tancuri.

Laurone are dreptate. Pot adăuga la lista celor în fața cărora Eugen Sfichi a întrecut măsura, prin jigniri repetate, pe Sorin Olariu, Cornel Rodean, Abel Florian, Ion Ruse și ultimul, cu voia dvs, Dan Norea. Mă rog, nu cred că sunt ultimul, e probabil să mai fie și alții, de care nu-mi aduc acum aminte.

Asta ca să nu mai vorbesc de faptul că, prin catrene și comentarii, susține aici, pe site, o adevărată campanie electorală. Toți avem simpatii și antipatii politice, dar încercăm să ambalăm totul și să punem drept fundiță un zâmbet, acceptând ideea generală că politicienii sunt o apă și-un pământ. ES se comportă ca un activist de partid. Nu simpatiile lui, altele decât ale mele, mă deranjează (pe aceeași baricadă se găsesc Laurone, Tataia și alți câțiva, pe care îi respect și îi simpatizez în continuare), ci modul încrâncenat și exclusivist pe care îl folosește ES.

Am încercat să îl ignor, dar cum e peste tot, mi-a venit destul de greu, așa că am preferat să lipsesc o perioadă de pe agonia.

Când un barman îi oferă
Două tipuri de pahare
Este altă calimeră:
Cere răul cel mai mare.

...si mult succes la lansarea volumului de sonete!

A durat cam mult până am citit tot monologul, cu viteza de un cuvânt la două secunde. Dar a meritat! :)

Îmi amintești de o mătușă de-a mea, care mi-a dat definiția cuvântului "babă", mult mai exact decât in DEX: "Dane, în curând îmi vând apartamentul și mă mut la București, că am acolo un nepot medic. Vreau să fiu aproape de el, că mai am doi ani și ajung babă și încep problemele de sănătate". Cum mătușa mea avea 78 ani, mi-a devenit foarte clar că atributul "babă" poate fi utilizat doar pentru doamnele care au împlinit 80 ani. E drept, e posibil ca doamnele peste 80 ani să conteste limita de vârstă. Între timp, mătușa cu pricina a ajuns pe la 82 ani, dar mi-a fost teamă să clarific problema definitiv. La urma urmei, limba română este o entitate vie, se mai schimbă înțelesul cuvintelor pe măsură ce trece vremea.

Nelu, Dan-T, Gigi, Tataia, Mitru, exact asta era și ideea inițială a catrenului.


Atât de bine se atacă
Încât de ei m-apucă mila,
Dar știu metoda să îmi treacă:
Voi pune pe-amândoi ștampila.

Bia, ca de obicei ai dreptate. Nici mie nu-mi place tema, dar apucasem să scriu unul din ele și a trebuit să mai scriu încă două. Dacă ai observat, de câțiva ani formez tripticuri pe o anumită temă.


Mitrule, bravo, ai început să scrii senryuri. Uite o replică:


soacra la spital -
toate asistentele
nefericite

Bia, exact asta e și ordinea mea. Nu m-am legat de doamne, le-am tratat cu duioșia și respectul cuvenite. Dacă domnișoarele mai crude preferă nucile mai coapte, de ce n-ar fi valabil și invers? :)

Și o replică modestă, ce vine să se alăture altora mai vechi.


Cometa

Eu nu mă vând, iubito, pe-un sonet
Ce mi l-ai spus în clipe de extaz
Când caldă, pe cearșaful de atlaz,
Ți-ai exersat talentul de poet.

Eu nu mă las purtat de-al tău talaz
Ce vrea, ca într-un complicat balet,
S-adune scriitori într-un buchet
De diamant, opal, safir, topaz.

Decât s-ajung cocotă masculină
Prefer să îmi dau foc în Piața Mare,
Să zbor spre cer, cometă longilină

Și-n urma mea, la mii de ani lumină
S-aud o voce plină de candoare
“Poftiți, vă rog, factura la benzină!”

Prozodie și poante ca la carte.
Cum sunt mare amator de vorbe cu două înțelesuri, toate epigramele sunt pe gustul meu. Felicitări și steluță.
Dan

PS Îmi plac și propunerile lui Dan-T.

Vali, pentru a înțelege cum a ajuns să arate așa, îți povestesc cum s-a întâmplat să scriu fabula. Am plecat de la ideea unei epigrame-definiție scrisă acum câteva luni:

Fabula

Pusă uneori pe glume,
Poezia-i geniala,
Singura în astă lume,
Unde mai găsești morala.

Ca orice epigramist care se respectă, am început cu sfârșitul. Am vrut să supralicitez demonstrând că, în ziua de azi, nici măcar în fabulă MORALA NU EXISTÃ. De aici și titlul.

Inițial, am scris-o pentru Chișinău. Dar cum acolo se cereau trei fabule, iar eu n-aveam timp și inspirație pentru încă două, am comutat către Rm. Vâlcea. Modificările au fost minime. Mai întâi am schimbat în prima strofă pe Donici cu Pann.

Un fabulist de astăzi, gen
Alecu Donici, La Fontaine,
A vrut să scrie un volum
Despre morala de acum.

Apoi, am modificat puțin penultima strofă, ca să trag fabula la temă ("Puterea cu orice preț").

Aici merită menționat un lucru. După ce a expirat termenul de trimitere, am făcut schimb de fabule cu Ananie Gagniuc. Mi-a spus: "Cred că aici trebuia să te oprești:

Morala:
Sunt norme peste tot în lume,
Un animal are cutume
Dar omul n-are bariere
În drumul aprig spre putere.

Marcai tema, nu consecința: fabulist - epigramist."

Avea dreptate, dar o trimisesem deja. Pe de altă parte nu mi-a părut rău, pentru că ar fi trebuit să renunț la ideea de plecare, a cărei originalitate speram să aducă puncte. N-au fost suficiente.

Mulțumesc pentru comentarii, sper să îmi fie de ajutor la următoarea fabulă. Ca și analiza lui Calimero, cât se poate de binevenită.

Eugen, nu denaturez nimic. Repet ideea din mesajul anterior: este posibil ca toate epigramele de pe podium să fie slabe, caz în care cineva nepremiat vrea să demonstreze că există grupaje mult mai bune. Se impune deci, pentru o bună comparație, publicarea tuturor epigramelor participante.

Dar hai să pornim de la propunerea ta, publicarea integrală în revista “Epigrama” numai a epigramelor premiate. După câte țin minte, de la ultimul număr al revistei au avut loc festivaluri la Bușteni, Bistrița, Slatina, București, Geoagiu, Brăila, Galați, Vaslui, Caransebeș, Tg. Jiu, Rm. Vâlcea. Nu sunt sigur de Cluj și de Vama. Nu pun la socoteală concursul de la Cercul Militar Constanța, pentru că acolo am fost eu în juriu, deci corectitudinea și competența sunt indiscutabile. :)

Un calcul foarte simplu arată că la un festival sunt cam 5-8 câștigători (sunt și festivaluri cu mult mai mulți) care au trimis câte 5-6 epigrame fiecare (la unele se trimit chiar 10). Deci, să spunem 6 ori 5 fac 30 de epigrame de-ale câștigătorilor la un concurs. Pe o pagină de revistă, încap 10-12 epigrame. Despre festivalul respectiv ar mai trebui scris câte ceva despre perioadă, organizatori, juriu, eventual o listă cu alte premii. În concluzie, ar ocupa cam 3-4 pagini doar epigramele și o scurtă informare. Înmulțește cu numărul de concursuri și vei constata că altceva nu mai are loc în revistă.
Pe lângă asta, mai sunt fabule, parodii, proze scurte, care ar trebui publicate undeva, din același motiv. Concluzie: ar trebui înființate reviste speciale pentru asta, nu utilizată revista “Epigrama”. Într-un fel, acest deziderat este pus în practică: unele concursuri publică o bună parte din epigramele participante, scoțând adevărate antologii, dar cu mare întârziere, deci nu pot fi utilizate ca materiale pentru dezbateri despre corectitudinea concursului.

Unde e punctul slab al propunerii? Te gândești doar la publicarea pe hârtie, imposibilă în timp scurt și cantități mari. După mine, singura soluție este internetul. În câțiva ani, fiecare cenaclu va avea un blog. Iată cum aș organiza eu un concurs, dacă aș avea bani și dacă toată lumea ar utiliza internetul:
- public regulamentul pe toate canalele posibile – site-uri literare, emailuri individuale și către cenacluri;
- primesc textele participante prin email, pe adresa mea; sunt unic organizator, dar nu fac parte din juriu; cu excepția mea, niciun constănțean nu este implicat, deci constănțenii pot participa la concurs;
- răspund fiecărui participant, pentru a-i confirma primirea și îi comunic numărul de concurs (nu neapărat cronologic);
- amestec epigramele și le dau și lor un număr de ordine;
- dintr-un număr oarecare de jurați posibili (epigramiști recunoscuți pentru corectitudine și competență) trag la sorți 5 nume care să facă parte din juriu; pentru a compensa imposibilitatea participării, le acord o sumă egală cu premiul III;
- trimit fiecărui jurat un fișier cu epigramele numerotate (repet, amestecate, nu grupate) și aștept să le noteze pe fiecare în parte;
- la fiecare epigramă, elimin cea mai mare și cea mai mică notă; va rezulta o medie a epigramei;
- la fiecare concurent, fac media epigramelor și creez un tabel cu numere de concurs și medii, care va sta la baza premierii;
- public pe blogul festivalului/ cenaclului: 1. lista de premianți, 2. lista nenominalizată a tuturor epigramelor participante, în ordinea numerelor de concurs ale participanților 3. tabelul nenominalizat cu toate notele juraților în ordinea numerelor de concurs.
După cum se vede, cu excepția premianților, celelalte nume sunt ascunse, pentru a evita jena unor autori. Dar fiecare concurent își poate singur da pe față numărul de concurs, pentru a arăta: “Iată, acestea sunt epigramele mele, acestea sunt notele pe care le-au primit. Eu nu sunt mulțumit de note (sau sunt), voi ce părere aveți?”

Am folosit aici toată experiența de la concursurile de pe agonia, organizate de Calimero, de la concursurile de haiku organizate de Cornel Atanasiu, dar și cea de jurat în concursurile organizate în Constanța de Aurel Lăzăroiu. Cu siguranță, sistemul poate fi îmbunătățit.

Cu toate acestea, sunt convins că vor exista în continuare cârcoteli. Hai să ne imaginăm (ipotetic, evident) că Ioan Jorz va publica integral epigramele premiate la Caransebeș. Părerea “poporului epigramist” este deja formată, datorită premierii reciproce între Brăila și Caransebeș (o coincidență bizară, de acord). Așa încât oricine citește epigramele va proceda astfel: alege cea mai slabă epigramă a lui Frunză și trage concluzia “Ce caută omul acesta pe locul I ?”. Apoi ia cea mai bună epigramă a lui Bunduri și adaugă “Iată adevăratul câștigător!”. Tu, Eugen, deja ai tras concluzia, deși nu ai citit epigramele. De ce mai ai nevoie de publicarea epigramelor?

Cronica îndeplinește toate condițiile pentru a fi citită cu plăcere și interes:
- prezintă desfășurarea festivalului, atât ca etape, cât și ca impresii;
- prezintă premianții;
- are imagini sugestive.

Todo, mulțumiri pentru cronică și felicitări pentru premiu. Așteptăm cu toții fabula de bronz.