Dan Norea

Pentru că eu pronunțam, ca și Grigore, în trei silabe, am căutat în Dex-online și am găsit ambele variante:

văitá (sil. vă-i-/văi-)/văietá vb., ind. prez. 1 sg. váit/váiet, 3 sg. și pl. váită/váietă, 1 pl. văităm/văietăm
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004

A VÃITÁ váit tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. [Sil. vă-i-; Var. a văieta] /Din vai
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004


Nu e prima oară când pe un site, apar păreri diferite despre despărțirea în silabe, în special când unii pronunță cu diftong, alții cu hiat - viață, ziar, situație... Țin minte că, într-un caz similar, cineva l-a întrebat pe Pruteanu. Iar răspunsul acestuia a fost de genul \"dacă ambele forme de despărțire în silabe sunt uzuale, poți utiliza în poezii oricare din ele\".
E adevărat, la un concurs riști să fii taxat (chiar dacă DOOM îți dă dreptate), dacă juriul are altă părere.

Florinel, acel kireji unește și desparte cele două filozofii de viață, japoneză și română. Ei admiră, se poate spune că venerează, floarea de cireș. La noi, fructul e de bază. \"La cireșe\" este, cu siguranță, unul din cele mai cunoscute texte din literatura română.
Așa că acest haiku ar fi putut concura la concursul câștigat de Eduard Țară, cel care promovează relațiile strânse între Japonia și Uniunea Europeană.
:)

... dacă vii pe la noi numai odată pe an, de ziua lui Doru, nu trebuie decât să ne rugăm să și-o aniverseze cât mai des. Te așteaptă pe aici o mulțime de pitici, cam trei mii patru sute douăș’cinci. Pardon, și șapte.

Doru, încă odată LA MULȚI ANI !

Soața-am luat-o gratuit.
(milos petru)

Soția când o iei, destinul
Ți-acordă o facilitate:
Fără avans, cu buletinul...
Dar vei plăti întruna rate.

Ți-aș ura \"Spor la treabă!\", dar înțeleg că lucrarea e deja încheiată.
E vorba aici de istorie. E drept, \"doar\" istoria unui cenaclu, dar istoria mare este compusă din asemenea mici istorii. Fără ele, noi și urmașii noștri nu vom ști niciodată ce, când, unde s-a întâmplat ceva.
Totdeauna i-am admirat pe oamenii care își dedică timpul unei munci în folosul obștii. Dacă ea presupune calități de analiză și sinteză, sunt cu atât mai mult de admirat.
Cornel, jos pălăria !

Daca nu sunteti cuminti
Va mai dau vreo sase-sapte.
(Sorin)

Definiții vei da multe,
Mai ai pân-la bătrânețe.
Toți așteaptă să asculte
Una-așa, mai DE FINEȚE !

Ar trebui menționat că haikuul original din limba română arată astfel:

Desfacand harta –
petale de cires intre
noi si Japonia

Cornel Atanasiu sublinia diferența dintre cele două variante, în favoarea celei din limba română.
Pe de altă parte, părerea mea este că ceea ce i-a adus premiul cel mare este exact cuvântul \"connect\", cel inexistent în limba română.

Felicitări, Eduard Țară !
Mulțumiri, Maria !

Cum se vrea să se astupe
Găuri din buget (o droaie!),
Iată, nouă ni se taie...
Cred că vouă vi se rupe.
(Nelu Gârda)

Că se rupe sau se taie,
Chiar urât, ca Ciomu,-n trei,
Nu contează, p... și c...
-Ți dă guvernul câte vrei.

Laurone, mai întâi felicitări pentru inițiativă.
Mai apoi, trebuie să menționez ce m-a frapat la acest număr: prezența masivă a agoniștilor. Și nu mă refer la cele trei pagini ocupate în exclusivitate, două de Antologia agonia și una de debutanții Vali Slavu și Costel Stancu, ci la celelalte. Iată, enumăr:
- coperta I - Viorel Vrânceanu; Jupp, felicitări, am impresia că e un debut în Epigrama, sau mă înșel?
- Concursul cu tema \"Câinii latră, caravana trece\" - Bunduri, Ruse, Ghiță;
- Eveniment - Norea, Bunduri;
- Sezonieră - Ghiță, Rodean;
- Concursul pe rime date - câștigător: Bunduri - felicitări!
- Deșteptarea - Toderașcu, Marinescu-Puiu, Cercel;
- En garde - Bunduri;
- Concursul de replici - Ruse; aici amintesc cu mândrie câștigătorul - Ionuț Daniel Țucă, un tânăr constănțean de mare viitor;
- Top Epigrama (două pagini) - Jorz, Diviza, Ghiță, Cercel, Dobreanu, Bunduri;
- Concursul de definiții \"Femeia\" - Norea;
- Tot despre femei - Norea, Bunduri;
- Aniversări rotunde - Olariu, Jorz, Diviza (l-au îmbătrânit cu 5 ani) - La Mulți Ani!
- Carpe... - Cercel, Gecse, Orășanu;
- ...diem - Diviza, Dobreanu.
Cu excepția paginilor imposibil de apărut (anunțuri, interviuri, cluburi, In memoriam, etc), singura pagină fără cel puțin un agonist este coperta IV. Să ne facem autocritica și să luăm măsuri pentru remedierea acestei lacune!

... se pare că trebuie (mai exact trebuia) să vă zicem amândurora

LA MULȚI ANI, BERBECUȚELOR !


N-am vrut să ratez șansa de a oferi... o dublă urare... :)

Ți-a zis vreodată cineva că ești insuportabil ?
:)

Ți-am citit, stând pe cântar,
Textul tău cel buclucaș
Dar constat că-i în zadar:
Nicio șansă să mă-ngraș !

Ținând cont de experiențele vechi, n-aveam de gând să intru într-o polemică cu tine, n-a dus niciodată la nimic bun. Ți-am pomenit numele în introducere doar pentru a sublinia că, în ciuda divergențelor dintre noi, îți simt lipsa. Ai luat, ca de obicei, jumătatea goală a paharului.

Trec peste acuzația lipsei bunelor maniere (care ea însăși este un răspuns la întrebarea ta). Dar pentru că mă obligi, îți răspund:
- în privința \"principiilor exagerate\", despre care spui \"Principiile - ori sunt, ori nu sunt\": unde scrie că există undeva un set de principii, unanim recunoscut, al căror fericit deținător ești tu ? unde scrie că cine are un \"principiu\" în minus, este neprincipial ?
- în privința durității: nu m-am referit niciun moment la metodele tale, ci la (citez) \"tonul dur\" pe care îl foloseai în aprecieri.

În rest, nu ți-am înțeles spusele în întregime. Dacă prin \"calculul hârtiei\" înțelegi ocuparea locului de editor, întâmplător tocmai mi-am recuzat (pentru că fusesem propus de doi colegi), înainte de a-ți citi comentariul. Cu alte cuvinte, îm niciun caz nu ăsta a fost scopul textului de față.

La epigrama nr. 4 se vede cât contează subiectivismul în evaluare. Epigramiști cu state vechi de serviciu au cotat-o fie prima, fie ultima.
Țin mult la ea, mi se pare o poantă originală. Să fii acuzat că ești delăsător pentru că ai murit \"în ultima clipă\" seamănă cu poanta lui Pavel Stratan \"M-am născut de ziua mea\".
E adevărat că are și o scăpare de ritm, bine observată de colegi. Aș remedia puțin, mai mult pentru mine.


De sarcini, vrând mereu să se ascundă,
Tot ce-a putut, în viață-a amânat,
Făcându-le în ultima secundă.
Când a murit, la fel a procedat.


Laurone, ai dreptate, e mai elegant ca epigramele la tema liberă să aibă un caracter unitar. Să fie o a doua temă, autopropusă. Dar știi, după ce scapi de rigorile unei teme, parcă vrei să zburzi nițel. Tu ce știi, la concursuri se ține seama ?

Nu e NOTAȚIE.

Chiar dacă ne-or bârfi
Că lumea nu se-abține
Mai de folos ți-ar fi
Să ții mai mult...cu mine
(Silvia)

Țin cu tine. Nu sunt bun,
N-am talent, dar... dacă vrei...
Însă uite ce-ți propun:
Să-i bârfim și noi pe ei !

După câte știu nu e voie să dai două răspunsuri simultan. Dar nu, nu e nici OCA (articulat sau nu) nici GRADAȚIE. Despre GRAD am răspuns deja.

Doi tipi din lumea interlopă
Pe omul negru îl aruncă
De sus - rămâne numai șuncă.
- Ți-am spus, cretine, că e popă ?

Da\' tu nu, batman, batman ...
:)

Te știu destoinic militar,
Deci te întreb ce-ai afirmat:
Betonul este refractar,
Sau poate-o fi beton...armat?
(Florinel)

Când epigrama o citesc
Mă luminez un pic și-apoi
De-a dreptul ochii îmi sticlesc:
Beton-armata e cu noi!

Problemă: în \"o tipă beton\", beton este adjectiv ? Dacă da, de ce nu se acordă în gen și număr cu substantivul? Adică ar fi trebuit \"o tipă betoană\". Dacă nu, ce e ? :)

Laurone, din păcate Țucă n-are internet. Spun din păcate nu numai pentru agonia, dar și pentru mine, nu reușesc să comunic cu el altfel decât prin celular.

Ți-am pregătit un catren, dar apoi m-am răzgândit și l-am postat în pagină.