Dan Norea
Verificat@dan-norea
„Dacă poți să-ți împlinești un vis, ești obligat s-o faci !”
Născut: 1949 în Constanța și, de atunci, constănțean convins. Căsătorit, 4 copii, 3 nepoți (deocamdată). Facultatea de automatică, secția de calculatoare între 1967-1972, prima promoție din București care a dat admitere la secția asta, deci pot fi considerat membru fondator. Ar trebui să primesc un loc în Cimitirul veteranilor. Din…
Altfel nu îmi explic de ce un text cu încadrarea \"Personale\" ar fi trimis în pagina de autor.
Pe textul:
„Scrisoare deschisă" de Dan Norea
La întrebarea unor babe
Răspunde doamna: - ...Și în fond
Bărbatul meu e-nalt și blond
Dar numerele… sunt arabe.
Pe textul:
„Mărțișor 2009" de Ion Diviza
Cu câmpul de luptă, hm... Îți plac luptele ?
Pe textul:
„Codrul, frate cu japonezul" de Dan Norea
Mai pe românește, n-am talent, dom\'le !
Am antologia de haibun, mulțumesc, mi-a dat-o doamna Ana Ruse. Iar la festivalul din mai n-am cum să nu vin, doar sunt constănțean și membru al Cenaclului de haiku.
Pe textul:
„Haiku vs impresionism" de Dan Norea
Propunerile tale nu sunt rele, mă mai gândesc.
În al treilea poem, se vede \"numai\" steaua polară pentru că frunzișul e foarte des, nu din cauza norilor. Există o mică fereastră în frunziș prin care se vede steaua polară și nimic altceva.
Virginia, prima observație și-a pierdut sensul, ai corectat singură.
Poemul tău mi-a plăcut. Dar cineva cârcotaș s-ar putea gândi la pleonasm, există două cuvinte sezonale - \"lăstar\" și \"primăvară\".
Pe textul:
„Codrul, frate cu japonezul" de Dan Norea
codru de stejari -
prin frunziș zărești numai
steaua polară
Pe textul:
„Codrul, frate cu japonezul" de Dan Norea
La nivel de prozodie, pot detalia eu.
- Ritmul propus este unul iambic - picior din două silabe, cu accent pe a doua. Ori, pentru asta, ar trebui ca în versul 2 cuvântul \"ca-re\" și în versul 3 cuvântul \"soa-ța\" să fie pronunțate, nefiresc, cu accent pe a doua silabă.
- Rima \"descoperit-bâlbâit\" e o rimă facilă (vezi lecțiile lui Cornel Rodean). La un catren obișnuit se mai închide ochii, la un concurs ești depunctat.
Pe textul:
„Salvarea soțului infidel" de Elena Malec
Analiza pe care o faci mi se pare corectă. Ba, mai mult, îți poți imagina o paralelă cu o situație din viață: război, bunicul vine acasă rănit și bolnav, nepotul e singura speranță de a perpetua familia. Deci ai intuit bine, cuvântul cheie e speranța !
Ce spuneam eu este altceva: tema mi se pare generoasă, în schimb cuvintele în care e îmbrăcată sunt cam sărăcuțe.
Pe textul:
„Codrul, frate cu japonezul" de Dan Norea
Dar de voi fi primit în alt concurs,
Vă spun de-acuma care este miza:
Să-mi iau revanșa-n fața lui Diviza !
Pe textul:
„Salvarea" de Dan Norea
1. Știu șefii că nu sunt finanțe
2. Cum șefii știu că nu-s finanțe
Urechea mea spune că accentele cad puțin diferit. Simt o ușoară poticnire în prima variantă. Dar e posibil să mă înșel. Poate o altă părere, de teoretician, să ne lămurească? Cornel Rodean? Dan Norea?
(Florin Rotaru)
Luate separat, niciuna din variante nu șchioapătă. Prima are un picior în trei silabe (amfibrah), a doua în două silabe (iamb).
Dar citind întreaga epigramă, vedem că următoarele trei versuri sunt scrise în ritm iambic. E drept, versul doi poate fi considerat într-un amfibrah imperfect, dacă citim \"pen-tru\" cu accent pe silaba a doua.
Dar o strofă trebuie să păstreze același ritm pe toată durata.
Deci, varianta lui Florin sună mai bine.
Dacă tot am intrat, iată se dovedește (a câta oară) cât de greu e să apreciezi valoarea epigramelor în mod \"obiectiv\". Majoritatea a apreciat drept valoroase cam aceleași epigrame. Dar între ele, ordinea e total schimbată. Dovadă Jupp, care a câștigat locul II cu setul de rezervă.
Concluzia ? Pentru a elimina discuțiile, la un concurs sunt necesari cel puțin trei arbitri.
Pe textul:
„Loc de dat cu pietre" de Viorel Vrânceanu
Doru, varianta cu puiul de ciută îmi place necondiționat, mi se pare mult mai bună decât toate trei ale mele. Cea cu lăstarul orfan îmi sună un pic lacrimogen. Poate greșesc.
Nicolae Tomescu, în haiku, o părere din 2005 este sigur depășită. De altfel, am văzut haikuuri libere cu structuri ciudate de tot: 4-6-3 sau 8-3-9. Nu comentez dacă e bine sau rău, dar să presupui că două silabe în plus sunt permise, iar cinci silabe nu, asta sigur nu e valabil. Ori 5-7-5, ori haiku liber.
Virginia, mă voi strădui să scriu pentru tine haikuuri cât mai imperfecte, poate te farmec suplimentar :)
Redevenind serios, îți mulțumesc pentru aprecieri.
Pe textul:
„Codrul, frate cu japonezul" de Dan Norea
În schimb, am auzit că la cenaclul din București s-a discutat o mică relaxare - plus-minus o silabă, mai degrabă minus. Ceva gen 4-7-5, 5-6-5 sau 5-7-4. Dar fără a fi denumit haiku liber.
Dacă mă uit mai bine, haikuul al doilea, într-adevăr, nu are kigo. Nici nu-mi trecea prin cap, imaginea îmi era atât de clară, ca o fotografie. De fapt asta e problema pe care o ridicasem. Haikuurile mele arată ca niște fotografii. Eu aș dori să arate ca niște picturi.
Mulțumesc pentru vizită.
Pe textul:
„Codrul, frate cu japonezul" de Dan Norea
Mulțumesc amândurora.
Scuzele de care vorbeam în titlul comentariului se referă la auto-comentariile de mai sus. În prima variantă postată băteam câmpii despre două picioare și trei picioare, când corect ar fi fost să spun \"picior de două, respectiv trei silabe\".
Pe textul:
„Salvarea" de Dan Norea
Nr. 3 sugerează că un șofer de ambulanță a lovit un copil în trafic, iar la tribunal cere circumstanțe atenuante pentru că l-a dus pe copilul accidentat la spital. Din primele trei versuri (construcția și pista falsă) pare să fie un act umanitar, făcut chiar în afara orelor de serviciu. Ultimul vers lămurește treaba: discursul lui e ținut la tribunal, unde e acuzat de accident.
Apropo\' de eliminarea mea: deși nu sunt de acord cu regulamentul (când am timp, am de gând să iau punct cu punct și să îți scriu un email), mă bucur că am putut ajunge până la notarea epigramelor. Altfel aș fi rămas veșnic cu impresia că epigramele mele, cele mai bune din concurs ( :) ) au fost eliminate datorită unei hibe în organizarea concursului.
Pe textul:
„Salvarea" de Dan Norea
Pe textul:
„Rezultate concurs Mircea Trifu București" de Laurentiu Ghita
Dacă vă uitați bine în jur, au început să apară și pe la noi negrii. Dacă nu s-a înnegrit încă tot poporul, e din lipsă de omuleți verzi. Că Marițe avem, slavă Celui de Sus, care în loc să trimită din cer grindină cât oul, trimite tăurași cu ouă verzi, cât grindina.
Deși sunt total scandalizat de întâmplările acestea, aștept cu mare interes să se termine odată pauza publicitară. Că văd că în episodu\' ăsta n-o apucat să-i facă nica, numa\' gura e de ei.
Pe textul:
„Ozn-ul din Secuia (I)" de Atropa Belladona
Însă privind cu ură buletinul,
A acceptat într-un final ideea
Că singurul de adorat e vinul.
Pe textul:
„Timpuri diferite" de Laurentiu Ghita
Pe textul:
„Rezultate concurs Mircea Trifu București" de Laurentiu Ghita
Să ieși în fața unor maeștri precum Ursei, Rodean, Bâlici, Sălcuțan, Toderașcu și mulți alții (despre care nu știm, dar au fost cu siguranță pe acolo) este un pas decisiv pe calea consacrării.
Carmen, felicitări maxime și acum că ai spart gheața, îți urez să câștigi cât mai multe premii !
P.S. De unde se vede că agonia este cu adevărat o școală în epigrama românească.
Pe textul:
„Rezultate concurs Mircea Trifu București" de Laurentiu Ghita
Apropo\' de Prăvălie, sâmbătă am avut întâlnirea lunară. Au fost prezenți și câțiva agoniști - Florinel, Simona Dobrescu, Ion Ruse. Când am terminat de citit \"Cererea de înscriere\", au izbucnit ovații și aplauze prelungite. Un coleg de club, care lucrează la ziarul local \"Cuget Liber\", mi-a cerut textul ca să-l publice. Când apare, îți trimit un link.
Textul de față dovedește că, deși după o pauză mare, umorul și stilul tău alert au rămas neștirbite.
P.S. Maria, cred că faci o confuzie. Dulăul din imagine nu este, nu poate fi Luș. Cred că este buldogul care își face digestia după ce l-a înghițit pe Giovanni.
Pe textul:
„Luș Von Pluș(III)" de Ina Simona Cirlan
