Dan Norea

...poezia ta are o mare calitate: poți citi versurile în orice ordine. Iată un exemplu:


Ne ține tot mereu în priză
Câte-un control de la finanță…
Patronul meu de când e criză
Apare-n ultimă instanță
Și tremurăm de frică când
Curentu’ circulă prin noi
Vibrăm cu el uniți în gând
Și se transformă-n euroi


Vezi ?
:)

Cornel, spirit de observație nu prea am, dar îl compensez cu o documentare prealabilă. Uneori nu e nevoie nici de asta, dacă din lecturi am deja idee despre locuri. Și, așa cum e normal, informațiile care sosesc pe durata călătoriei găsesc un teren fertil. În plus, am grijă ca în fiecare seară să scriu două-trei cuvinte (la propriu, se apropie de stenograme ca dimensiuni) într-un carnețel. Ãsta e un obicei numai de câțiva ani - mi-a slăbit memoria atât de mult, încât fără agende nu mă descurc.
Rigoarea de care vorbești îmi vine de la meseria mea de programator. Poate că am și o pedanterie naturală, dar am vaga senzație că, în literatură, ăsta e mai degrabă un handicap..
Stilul e rezultatul lecturilor (vocabular, gramatică, construcția frazei), combinat cu exercițiile de umor din ultima perioadă.
Ce vreau să spun e că mie nu mi se pare ceva deosebit. Dacă atrage prin ceva, este datorită faptului că încerc, prin metode de marketing (cu care mă ocup în ultima vreme) să aduc ceva nou, să înviorez proza aridă cu dialoguri, poze, epigrame, haikuuri...
Dar asta nu înseamnă că nu apreciez aprecierile tale, care mă măgulesc peste măsură.:)
S-ar putea ca, în viitor, îndemnurile tale și ale lui Anghel să aibă niște urmări. Dacă da, ești primul care vei afla.

În privința nivelului necesar pentru a posta poze, așa știam și eu, ca și tine. Mai exact, știam că tag-urile html nu pot fi folosite decât cu un nivel minim 105. Dar am aflat de curând de la Nelu Gârda că el folosește italice (pentru care sunt necesare tag-uri html), având un nivel mult mai mic. Așa încât nu mai știu care e situația în prezent.


Anton, jocul tău de cuvinte îmi amintește de o întâmplare de prin anii \'80, de care aproape uitasem. Eram la o întâlnire de inovatori, inventatori, ceva de genul ăsta. Era prezent și un securist, care asculta totul, vigilent. Doar că, fiind puțini, tonul a devenit destul de repede unul colocvial. Și securistul s-a lăsat antrenat în vorbă. Așa am constatat, stupefiat, că exact asta era părerea lui despre informatică - se ocupă cu informațiile... adunate de informatori.

Înghesuiți într-o valiză,
Nu unul, ci mai mulți chinezi.
(Laurențiu Ghiță)

Mama ei de viață,
\'ți vine să te muți.
Mi-au oferit la piață
Un kil de chinezuți.

Procedura de postare poze:
- se micșorează poza încât să nu dea pe-afară; ca un exemplu, cele de mai sus au lățimea de 565 pixeli
- se face upload într-un site specializat; eu folosesc photobucket
- se ia din site tagul html corespunzător (cel care, între semnele \"mai mic\" si \"mai mare\", incepe cu \"img src\") și se face copy-paste în text.


Cred că rectificai mai simplu:

Văd în Agonia pus,
Tot Egiptul - cel de sus!
Dar ascunsă,-n vreo cutie,
N-ai adus și o mumie?


Și răspunsul:

Din cutii, acasă,-am scos
Șapte zei de abanos,
Un papirus și-un parfum,
Din care mai am și-acum.

Mă rog, după cum vezi, am luat întrebarea la propriu și am început să enumăr cumpărăturile din bazar. Bazarul din Cairo, deci Egiptul de Jos.

Am îndoieli
(Constantin Iurascu Tataia)

Vă spun să știți ce vă așteaptă
(Zice Tataia), fără bani,
Căci sunt mai sus ca voi c-o treaptă:
Am îndoieli de cinșpe ani.

Mort sunt după Mătrăguna,
Să vedeți cum s-a-ntâmplat:
O-nviere... și-ncă una...
Până când am de-cedat.

Numai Bella scoală morții.
(Anton Vasile)

Despre Bella am un zvon,
Cică va să vie
Asistentă de salon
La geriatrie.

Când văd epigramistu-n geam,
Cu ochi sclipind, păr argintiu,
În zi de pensie, exclam:
- Mânca-l-ar tata ! Parcă-i viu !

Felicitări tuturor câștigătorilor, evident în special agoniștilor, ceilalți probabil nu citesc textele de aici.
Acum înțeleg eu de ce zicea Doru Iconar, acum câteva zile, că moldovenii sunt ospitalieri :)

Florinel, mulțumiri pentru aducerea la cunoștință. Tu, în calitate de câștigătoarea de anul trecut a Marelui premiu \"Eusebiu Camilar\", n-ai mai fost invitată ?

Chelia ca sursa de inspiratie
Si Belladona?
(Gârda Petru Ioan)

Păi adevăru-adevărat
(Dar ție ți-aș putea răspunde)
E strict secret - clasificat:
Și ea e cheală. Nu spun unde !

Din trei calități de seamă,
Vin, chelie, epigramă,
Eu am două și un pic,
Însă el n-are nimic.
:)

Prea multe catrene echivoce
(Constantin Iurascu Tataia)

O autorizată voce,
Despre catrene ce aveau
Niște expresii echivoce...
Ne-ndeamnă să vorbim pe șleau.


Maestre, trebuie să corectezi, în ultimul catren ai scăpat o cacofonie între versurile 1 și 2.

La vârsta-a treia-i dificil
Parfum de damă când adie,
Ar vrea să fie iar copil...
Nu poate, însă nici nu știe.

Când trece-o damă-i dificil
(Îmi spune-un domn mai în etate).
Ai vrea din nou să fii copil,
Măcar nu știe că nu poate.


Anda, excelent duel de epigrame !

Carmen, cum poți vorbi de vibratoare, când te-așteaptă un CUC de douăzeciși ceva !?


Virginia, am înțeles: ești moldoveancă, ți-ai schimbat reședința, deci mă sfătuiești să nu mă încred în tine...


Anda, mi-ai făcut o surpriză imensă. Mă așteptam la un elefant gen Bunduri, Toderașcu sau Rodean, cu memoria de zeci de terrabyți, care e în stare să recite o antologie cât cartea de telefon. Tu, că tot veni vorba de păsărică, ești pe aici rara avis in Terra. Cu atât mai bucuros de prezență. :)


GPI, invitația de a participa la cenaclul nostru este permanentă, pentru orice umorist (sau persoană cu simțul umorului, pentru a nu suferi în lipsă). Iată, la ultima întâlnire a fost prezentă în persoană, nu virtual, doamna Rodica Hanu, epigramistă cunoscută din Bacău. Dacă invitatul vine și cu palincă, sunt (și mai) bineveniți.
Întâlnirile noastre au loc în a treia sâmbătă din lună, la ora 11.
În schimb, dacă prin cenaclu înțelegi festival, atunci va trebui să mai aștepți, anul ăsta nu organizăm nimic. Sperăm anul vitor...

Că n-are moț vede oricine
Chiar de departe, că-i cam chel.
(Virginia Popescu)

eu și salcia
în oglinda lacului -
doar ea-i pletoasă

Pe-asta o dau în compensație...
(Gârda Petru Ioan)

De compenasție, aici
Să știi că nu e cazul, fi\'ncă
E dreptul tău, orice să zici.
(Mai bine-o sută de palincă).

Carmen, scuze, n-a fost cu intenție și nici fără intenție :) Eu așa țineam minte că ai semnat o epigramă în revista Epigrama. Și cum am observat că în ultima vreme (în reviste și la concursuri) semnezi cu numele real, am zis că e musai să-l promovez, ca să se obișnuiască lumea cu el.

Virginia, că eu sunt guguștiucul, recunosc. Așa am fost toată viața în relațiile cu sexul ce l-o pus.
Dar de viclenie cam duc lipsă. De moț, deasemenea.

E o serie bine realizată, mă refer la haikuurile funerare, cu care ai participat la concursul săptămânal de pe Romanian Haiku. Și din celelalte mi-au plăcut câteva, dar favoritul meu rămâne:

o cruce nouă -
câinele groparului
tot mai așteaptă...

Are o putere de sugestie mai mare. În sensul că partea sugerată (moartea groparului) mi se pare mai aproape de ambiguitate și paradox decât la toate celelalte.

Virginia, te rog insistent să dai o dezmințire - n-am nicio legătură cu Cuc-Klux-Klanul. Când e vorba de păsărici, nu încape discriminare. Mai pe șleau, n-am nimic împotriva ciorilor. E adevărat, nici pentru. Mai degrabă aș lupta cu coțofenele hoațe. Dar ce șansă am eu, dacă nici DNA-ul...

În calitatea ta de președintă a Societății pentru protecția cucilor mari și mici din România Mare, ți-aș adresa câteva întrebări:
- nu te invidiază toate femeile ?
- postul pe care-l ocupi îți mai permite vreo zi de post ?
- e adevărat că sunt mai căutați cucii mari ? sau mărimea nu contează ?
- e adevărat că cei mici sunt mai vioi ?
- ce metode de protecție recomanzi, pentru a evita dispariția totală ?

La aluziile tale despre un presupus cuc într-un cuib de ghionoaie, îți atrag atenția că din text rezultă invers:

O Ghionoaie
planează-n zbor deasupra
unui cuib de cuci